Abstract:
Introducere. Hidropsul fetal non-imun (HFNI) reprezintă expresia finală a
insuficienței cardiace fetale și a decompensării hemodinamice intrauterine, fiind asociat
cu mortalitate perinatală ridicată. Deși malformațiile cardiace congenitale (MCC) sunt
recunoscute printre principalele cauze ale HFNI, impactul modificărilor cardiovasculare
funcționale asupra prognosticului neonatal rămâne insuficient caracterizat.
Scopul studiului. Evaluarea particularităților afectării cardiovasculare la nounăscuții
cu HFNI și identificarea potențialilor markeri de prognostic nefavorabil.
Materiale și metode. A fost realizat un studiu retrospectiv descriptiv al nounăscuților
cu HFNI internați în IMSP Institutul Mamei și Copilului în perioada 2018–
2025. Din totalul de 39 cazuri de HFNI, 11 au prezentat afectare cardiovasculară. Au
fost analizate modificările cardiace structurale și funcționale, indicele cardio-toracic
(ICT), hipertensiunea pulmonară (HTP), tulburările de ritm și evoluția neonatală.
Rezultate. Din cele 11 cazuri analizate, 6 (54,5%) au supraviețuit, iar 5 (45,5%) au
decedat. Anomalii ecocardiografice au fost identificate la 10 pacienți (90,9%), HTP la 5
(45,5%), iar tahicardie supraventriculară paroxistică la 2 (18,2%). O singură MCC
critică – atrezie tricuspidiană asociată cu atrezie pulmonară – a fost diagnosticată
antenatal și s-a soldat cu deces neonatal precoce. Cardiomegalia (ICT >0,60) a fost
prezentă la 6 din 8 pacienți examinați radiologic (75%), iar toate cazurile cu ICT cuprins
între 0,71 și 0,81 au avut evoluție letală. Hipertensiunea pulmonară severă și insuficiența
valvulară semnificativă au fost observate predominant la pacienții cu prognostic
nefavorabil.
Discuții. Datele obținute sugerează că severitatea disfuncției cardiovasculare poate
avea o relevanță prognostică mai mare decât simpla prezență a unei MCC structurale.
Faptul că majoritatea pacienților au prezentat modificări funcționale cardiovasculare, în
timp ce doar un caz a avut o MCC critică, susține ipoteza că insuficiența cardiacă fetală,
remodelarea cardiacă progresivă și creșterea postîncărcării ventriculare pot reprezenta
mecanisme centrale în dezvoltarea HFNI. Asocierea constantă dintre cardiomegalia
severă (ICT 0,71–0,81) și mortalitatea neonatală sugerează că ICT ar putea constitui un
marker imagistic accesibil pentru stratificarea riscului. În plus, asocierea HTP severe cu
evoluția letală indică persistența unei afectări hemodinamice majore după naștere. Din
perspectiva chirurgiei cardiovasculare pediatrice, identificarea prenatală a MCC critice
permite centralizarea cazurilor în centre specializate și optimizarea momentului
intervenției cardiochirurgicale. În era chirurgiei neonatale moderne și a strategiilor hibride, supraviețuirea unor pacienți cu HFNI de cauză cardiacă depinde tot mai mult de
diagnosticul prenatal și de integrarea precoce într-un circuit multidisciplinar specializat.
Concluzii. Afectarea cardiovasculară a fost prezentă la peste un sfert dintre nounăscuții
cu HFNI și s-a asociat cu mortalitate neonatală semnificativă. Rezultatele
sugerează că cardiomegalia severă, hipertensiunea pulmonară avansată și disfuncția
cardiovasculară progresivă pot reprezenta markeri de prognostic nefavorabil,
independent de prezența unei MCC critice. Validarea acestor observații pe loturi mai
mari ar putea contribui la dezvoltarea unor modele de stratificare precoce a riscului și la
optimizarea selecției pacienților pentru management cardiochirurgical specializat.
