Abstract:
The premenstrual syndromes (PMS) are represented by a group of physical and/or neuropsychological symptoms which repeat during the late lutheal phase of the menstrual cycle at about 5% of female population and disappear with the onset of menstrual bleeding, having a major impact on the quality of life and social activity. The only treatments which proved to be really efficient are the medical or surgical suppression of ovarian steroidogenesis or the administration of serotonin recapturation specific inhibitors. Although the diseases ethiopathogeny are not completely studied yet, it is considered that one of the fundamental mechanism is represented by the steroidogenesis disorder at the central nervous system level, especially in the allopregnenolon methabolism, which activates the GABA-ergic system dopamin junction, catecholamins system, 5HT serotonin.While the mild PMS responds to a diet and the symptomatic treatment, the severe ones needs the collaboration between gynecologist and psychiatrist regarding administration of specific medication.
Sindroamele premenstruale sunt reprezentate de un ansamblu de simptome fizice şi/sau neuropsihice care apar repetitiv în faza luteală tardivă a ciclului menstrual la circa 5% din populaţia feminină şi se remit o dată cu declanşarea sângerării menstruale, având un impact major asupra calităţii vieţii şi desfăşurării activităţii sociale. Singurele tratamente care şi-au dovedit cu adevărat eficienţa sunt reprezentate de suprimarea pe cale medicală sau chirurgicală a steroidogenezei ovariene sau administrarea de inhibitori specifici ai recaptării de serotonină[3;8]. Deşi etiopatogenia afecţiunii nu este pe deplin elucidată, se consideră că unul din mecanismele fundamentale îl reprezintă tulburările steroidogenezei la nivelul Sistemului nervos central( SNC), în special a metabolismului allopregnenolonului ce acţioneaza asupra sistemului GABA-ergic, asupra joncţiunii dopamină – sistem endocrin din diencefal, sistemului catecolaminic, sistemului noradrenalină – acetilcolină cu efecte alfa 2, joncţiunii 5 HT- psihoendocrină, joncţiunii între substanţa P şi 5HT enkefaline, somatostatinei[4;5;6;]. Deci formele uşoare de SPM beneficiază de regim igieno-dietetic şi tratament simptomatic, în timp ce în formele severe se impune colaborarea între ginecolog şi psihiatru în vederea administrarii unei medicaţii specifice.
