Abstract:
The study was directed to evaluate the effect of epidural analgesia and Promedol
analgesia during labor on intrauterine fetal condition. Analgesic efficiency of methods, the
maternal adverse effects and duration of labor were evaluated. The results showed that epidural
analgesia is more frequently associated with maternal hypotension, increased duration of labor
and more frequent administration of oxytocin to stimulate uterine contractions. Both types of
analgesia: epidural and Promedol induce deterioration of fetal heart rate without significant
effect on newborn condition at birth. Epidural analgesia is associated more frequently with a rise
of fetal heart rate and occurrence of variable decelerations. These changes may be due to
maternal hypotension. The changes are usually transient and do not cause maternal or fetal
morbidity. Systemic analgesia with Promedol is associated more frequently with suspicious and
pathological cardiotocografic patterns and a higher rate of instrumental births. Promedol
administered during childbirth reduces variability of the fetal heart rate and mask the reduced
variability associated with hypoxia. Our results confirm the need for confirmation of a reactive
normal cardiotocografic pattern, without signs of fetal hypoxia before administering any type of
labor analgesia. The existence of serious heart rhythm abnormalities on the fetal CTG represents
a contraindication for administration of analgesia.
Studiul a fost orientat spre evaluarea comparativă a efectului analgeziei peridurale şi a
analgeziei intravenoase cu promedol în timpul naşterii asupra stării intrauterine a fătului. Au fost
evaluate eficacitatea analgezică a ambelor metode, efectele adverse materne şi durata naşterii.
Rezultatele obţinute au demonstrat că analgezia peridurală se asociază mai frecvent cu
hipotensiune arterială maternă, creşterea duratei travaliului şi administrarea mai frecventă a
oxitocinei cu scop de stimulare a contracţiilor uterine. Ambele tipuri de analgezie: peridurală şi
promedolul modifică traseele cardiotocografice fără a influenţa seminificativ starea nounăscutului
la naştere. Analgezia peridurală se asociază mai frecvent cu creşterea frecvenţei
cardiace fetale şi apariţia deceleraţiilor variabile. Deteriorarea ratei cardiace fetale se poate
datora hipotensiunii materne. Aceste modificări sunt de obicei tranzitorii şi nu produc
morbiditate maternă sau fetală. Analgezia cu promedol se asociază mai frecvent cu apariţia
traseelor cardiotocografice suspecte şi patologice cu o rată mai mare a naşterilor intrumentale.
Promedolul administrat în timpul naşterii reduce variabilitatea bazală şi maschează variabilitatea
bazală diminuată asociată cu o hipoxie preexistentă. Rezultatele obţinute confirmă necesitatea
confirmării traseului cardiotocografic reactiv şi normal, fără semne de hipoxie fetală anterior
administrării oricărui tip de analgezie a travaliului. Existenţa anomaliilor grave ale ritmului
cardiac fetal pe traseul CTG reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea analgeziei.
