Efectul analgeziei în naştere asupra stării intrauterine a fătului

Abstract

The study was directed to evaluate the effect of epidural analgesia and Promedol analgesia during labor on intrauterine fetal condition. Analgesic efficiency of methods, the maternal adverse effects and duration of labor were evaluated. The results showed that epidural analgesia is more frequently associated with maternal hypotension, increased duration of labor and more frequent administration of oxytocin to stimulate uterine contractions. Both types of analgesia: epidural and Promedol induce deterioration of fetal heart rate without significant effect on newborn condition at birth. Epidural analgesia is associated more frequently with a rise of fetal heart rate and occurrence of variable decelerations. These changes may be due to maternal hypotension. The changes are usually transient and do not cause maternal or fetal morbidity. Systemic analgesia with Promedol is associated more frequently with suspicious and pathological cardiotocografic patterns and a higher rate of instrumental births. Promedol administered during childbirth reduces variability of the fetal heart rate and mask the reduced variability associated with hypoxia. Our results confirm the need for confirmation of a reactive normal cardiotocografic pattern, without signs of fetal hypoxia before administering any type of labor analgesia. The existence of serious heart rhythm abnormalities on the fetal CTG represents a contraindication for administration of analgesia.

Studiul a fost orientat spre evaluarea comparativă a efectului analgeziei peridurale şi a analgeziei intravenoase cu promedol în timpul naşterii asupra stării intrauterine a fătului. Au fost evaluate eficacitatea analgezică a ambelor metode, efectele adverse materne şi durata naşterii. Rezultatele obţinute au demonstrat că analgezia peridurală se asociază mai frecvent cu hipotensiune arterială maternă, creşterea duratei travaliului şi administrarea mai frecventă a oxitocinei cu scop de stimulare a contracţiilor uterine. Ambele tipuri de analgezie: peridurală şi promedolul modifică traseele cardiotocografice fără a influenţa seminificativ starea nounăscutului la naştere. Analgezia peridurală se asociază mai frecvent cu creşterea frecvenţei cardiace fetale şi apariţia deceleraţiilor variabile. Deteriorarea ratei cardiace fetale se poate datora hipotensiunii materne. Aceste modificări sunt de obicei tranzitorii şi nu produc morbiditate maternă sau fetală. Analgezia cu promedol se asociază mai frecvent cu apariţia traseelor cardiotocografice suspecte şi patologice cu o rată mai mare a naşterilor intrumentale. Promedolul administrat în timpul naşterii reduce variabilitatea bazală şi maschează variabilitatea bazală diminuată asociată cu o hipoxie preexistentă. Rezultatele obţinute confirmă necesitatea confirmării traseului cardiotocografic reactiv şi normal, fără semne de hipoxie fetală anterior administrării oricărui tip de analgezie a travaliului. Existenţa anomaliilor grave ale ritmului cardiac fetal pe traseul CTG reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea analgeziei.