Abstract:
Aim of the study: Determination of clinical-electrophysiological correlation of brachial
plexus injuries.
Material and methods: 27 patients were examined (male / female ratio - 3/1) with the
diagnosis of brachial plexopathy. Patients were assessed by electromyography (EMG), MRI / CT
of the brachial plexus, cervical spine, serology / immunology in relation to each case.
Results: The picture of total brachial plexus injury was found in 14 patients (51.9%
cases). Just proximal damage was determined in 8 patients (29.6%), distal - 5 patients (18.5%).
Motor responses in 18 patients (66.7%) could not be registered; in other cases was reduced the
amplitude of muscle response. In cases of traumatic etiology complex muscle action potential
amplitude was significantly reduced. The F-waves were absent in 20 patients (74.1%). Despite
the presence of clinical signs of sensory deficit the sensory action potentials were recorded in all
patients examined. EMG showed signs of neurogenic damage in the muscles involved.
Conclusions: EMG allows assessment of brachial plexus structure (trunk / cord)
involved in the pathological process and allows objectification of the degree of the motor system
impairment not influenced by pain.
Scopul studiului: Determinarea corelărilor clinice-electrofiziologice de afectare a
plexului brahial
Material şi metode: Au fost examinaţi 27 de pacienţi (raport bărbaţi/femei – 3/1) cu
diagnosticul de plexopatie brahială. Pacienţii au fost examinaţi prin electromiografie, IRM/CT
ale plexului brahial, porţiunii cervicale a coloanei vertebrale, efectuate teste
serologice/imunologice în raport cu fiecare caz concret.
Rezultate: Tabloul de afectare totală a plexului brahial a fost constat la 14 pacienţi
(51,9% cazuri). Afectarea doar proximală s-a determinat la 8 pacienţi (29,6%), distală – 5
pacienţi (18,5%). La 18 pacienţi răspunsuri motorii nu putea fi înregistrate, în celelalte cazuri era
diminuată amplitudinea răspunsului muscular. În cazurile de etiologie traumatică amplitudinea
potenţialului de acţiune muscular complex era redusă semnificativ. Unda-F nu putea fi constată
la 20 de pacienţi (74,1%). În pofida prezenţei semnelor clinice senzorii potenţiale de acţiune
senzitive au fost înregistrate la toţi pacienţii examinaţi. EMG a relevat semne de afectare
neurogenă a muşchilor implicaţi.
Concluzii: EMG permite aprecierea structurii plexului brahial (trunchi/cordon) implicate
în procesul patologic, permite obiectivizarea gradului afectării sistemului motor neinfluenţată de
sindromul algic
