Rezumat
Introducere. Ticurile au o prevalență de cel puțin 3-4%, iar
sindromul Gilles de la Tourette (SGT) – de aproximativ 1% din
populația generală. În ultimul timp, viziunea asupra etiopatogeniei și manifestării clinice a ticurilor a fost modificată prin
rezultatele noilor studii științifice. Datele curente au un impact
major asupra diagnosticului și tratamentului ticurilor. Uneori,
din cauza volumului impresionant de informație nouă din domeniul
medical, aceste schimbări trec neobservate de către
neurologi și alți specialiști medicali. Astfel, în lucrarea de faţă
ne-am propus să oferim o informație actuală exhaustivă despre
clinica și etiopatogenia ticurilor și a SGT.
Materiale şi metode. Au fost selectate articolele din baza
de date PubMed, care conțin cuvintele-cheie „Tourette“ și „tic
disorder“, (din l. engl. – „tulburare de ticuri“). Din aceste articole
a fost culeasă și prelucrată informația ce ține de manifestarea
clinică și etiopatogenia ticurilor și SGT.
Rezultate. Ticurile sunt considerate actualmente drept
manifestarea tulburării maturizării cerebrale. Prezența frecventă
a comorbidităților susține opinia despre SGT și ticuri
drept o afecțiune neurologică cu componentă psihiatrică.
Spectrul ticurilor include de la manifestări minore, tranzitorii,
până la SGT sever, persistent pe parcursul întregii vieți. Etiopatogenia
lor nu este pe deplin clară, implicând modificările
circuitelor cortico-striato-talamo-corticale. Combinația factorilor
genetici și celor ai mediului ambiant joacă un rol important
în apariția ticurilor.
Concluzii. SGT și ticurile reprezintă o tulburare de dezvoltare
cerebrală, deseori tranzitorie și cu rezoluție spontană.
Cunoașterea particularităților clinice și etiopatogenice ale ticurilor
permite de a le diferenția de alte maladii (psihogene,
psihiatrice, neurologice), care necesită o altfel de abordare
terapeutică.
Abstract
Introduction. Tics have a prevalence of at least 3-4%,
while Gilles de la Tourette’s syndrome (GTS) – of about 1% of
the general population. Since recently, the perspective on the etiopathogenesis and clinical manifestations of tics was significantly
changed by the results of the new scientific studies.
The recently discovered data have a major impact on the diagnosis
and treatment of tics. Sometimes, due to the impressive
volume of new information, these changes remain unnoticed
by neurologists and other medical specialists.
The aim of this study was to present the current comprehensive
information about the clinic and etiopathogenesis of
tics and GTS.
Materials and methods. Articles containing the keywords
„Tourette” and „tic disorder” were selected from the PubMed
database. Information on the clinical manifestations and etiopathogenesis
of tics and GTS was collected and processed.
Results. Tics are currently considered as manifestation
of dysfunction of the brain development. The frequency of
comorbidities supports the opinion that GTS and tics represent
neurological disorder with a psychiatric component. The
spectrum of tic disorders ranges from minor transient tics to
the severe lifelong persistent GTS. Their etiopathogenesis is
not completely clear, with a possible implication of the cortico-striato-thalamo-cortical
circuits. The combination of genetic
and environmental factors plays an important role in the
tics’ onset.
Conclusions. GTS and tics are developmental brain disorder,
frequently being transient and with the spontaneous resolution.
The knowledge of the clinic and etiopathogenesis of
the tics allows distinguishing them from other diseases (psychogenic,
psychiatric, neurological ones) requiring a different
treatment.
