Rolul căpuşelor Ixodes ricinus (Ixodidae) în menţinerea riscului de contractare a borreliozei Lyme în ecosistemele Republicii Moldova

Abstract

Introducere. Borrelioza Lyme (BL) reprezintă o zooantroponoză cu tendinţă clinică de cronicizare, cauzată de Borrelia burgdorferi şi transmisă de căpuşele din genul Ixodes (familia Ixodidae Murray, 1887). Ixodidele se alimentează cu sânge în unele faze biologice de dezvoltare (larve, nimfe şi imago). Larvele şi nimfele se alimentează cu sânge, în special, pe mamifere mici (Rodentia, Insectivora), păsări şi reptile, cele adulte (imago) – pe mamifere sălbatice (căprioare), domestice (bovine, ovine, caprine) şi de campanie (pisici, câini). Omul neprotejat, nimerind în arealul ixodidelor poate fi „muşcat”, inclusiv şi de căpuşe infectate. Primele date despre existenţa focarelor de BL în Republica Moldova au fost publicate în anii 1990-1992. Însă la acel moment BL nu era inclusă în lista maladiilor raportabile în sistemul de supraveghere al bolilor infecţioase în Republica Moldova. Înregistrarea oficială a cazurilor de BL în Republica Moldova a început în anul 2000. Raportarea standardizată în sistemul naţional de supraveghere în baza definiţiei de caz «suspect», «probabil» şi «confirmat», inclusiv a criteriilor de laborator se realizează din 2007 şi continuă până în prezent. Material şi metode Ca material de studiu au servit căpuşele ixodide, colectate în perioada anilor 2009-2011, în conformitate cu metodele standard, din teritorii selectate pentru monitorizare. De pe vegetaţie s-au colectat 1 056 de exemplare căpuşe ixodide şi 1 169 de ex. de pe ovine, bovine şi caprine, fiind analizate diversitatea şi densitatea speciilor în cauză. Pentru determinarea nivelului de infectare cu borrelii au fost investigate 437 de ex. căpuşe ixodide, cercetând hemolimfa şi conţinutul intestinului prin microscopia frotiurilor cu fond negru, în conformitate cu indicaţiile metodice. Rezultatele obţinute au fost supuse unui calcul statistic, acceptat prin intermediul programului de calculator EXCEL. Rezultate obţinute Au fost identificate speciile de păşune Ixodes ricinus, Dermacentor marginatus, D.reticulatus, Haemaphysalis inermis şi H.punctata. Datorită caracteristicilor vitale de acomodare în mediul înconjurător, specia I.ricinus a fost identificată în toate cele trei zone geografice ale ţării. Indicele densităţii medii a speciei I.ricinus în perioada anilor de studiu a fost ~ de 21 de ex. la ruta standard 200 m. Pentru determinarea prezenţei borreliilor în căpuşe s-au investigat speciile I.ricinus şi D.marginatus. Prezenţa borreliilor s-a depistat la 17,9% căpuşe investigate în anul 2009, la 36,4% în anul 2010 şi 28,5% în 2011. Prezenţa borreliilor a fost determinată doar la specia I.ricinus. În condiţiile, când populaţia frecventează zonele de odihnă şi agrement, biotopuri de pădure şi agrocenoze, care sunt intens populate de căpuşele speciei I.ricinus, cu o pondere înaltă de infectare cu borrelii, nu respectă regulile comportamentale şi de protecţie contra „muşcăturilor” de căpuşe, contractarea borreliozei Lyme devine iminentă. În ultimii ani numărul îmbolnăvirilor prin borrelioza Lyme este în creştere (anii 2009 – 33 cazuri, 2010 – 117, 2011 – 171). În anul 2011 boala s-a înregistrat în 15 teritorii administrative, preponderent în mun. Chişinău (70,1%), în rândul populaţiei mature (84,2%), în lunile mai-octombrie (89,4%). Depistarea borreliozei Lyme are loc în rândul pacienţilor ce se adresează cu „muşcătură” de căpuşă, acuză prezenţa eritemului migrator la locul „muşcăturii”, unele afecţiuni ale sistemelor nervos, cardio-vascular, musculo-scheletal. Raportarea cazurilor de BL se efectuează de către medicul de familie şi alţi specialişti ce au depistat boala, în baza definiţiilor de caz «suspect», «probabil» sau «confirmat». Confirmarea de laborator al diagnosticului clinic include determinarea anticorpilor specifici IgM sau IgG către B.burgdorferi în serul sangvin sau LCR în reacţia imunoenzimatică (ELISA) sau reacţia imunofluorescentă indirectă (RIFi), urmate de confirmarea prin Western blot. Detectarea ADN-ului genospeciilor patogene de B.burgdorferi se efectuează prin reacţia de polimerizare în lanţ (PCR). Cazurile de boală sunt furnizate în sistemul electronic de supraveghere a bolilor transmisibile şi se efectuează anchetarea epidemiologică pentru identificarea circumstanţelor de molipsire şi implementarea măsurilor de răspuns. Concluzii Căpuşele din specia I. Ricinus, contaminate cu borrelii patogene menţin riscul de molipsire prin borrelioză Lyme. Gradul de expunere la risc a populaţiei poate fi diferit şi este determinat atât de aflarea în arealul căpuşelor, densitatea acestora, circulaţia borreliilor patogene la căpuşe, cât şi respectarea regulilor comportamentale şi de protecţie individuală. Suspectarea precoce a cazului de BL, diagnosticarea corectă şi administrarea unui tratament eficace va diminua frecvenţa complicaţiilor posibile, iar raportarea calitativă în sistemul de supraveghere va permite implementarea măsurilor de sănătate publică pentru a diminua răspândirea cazurilor de BL.