Abstract:
Generalităţi.
Eficacitatea corticosteroizilor topici depinde atăt de potenţa lor,
cât şi de puterea de penetrare cutanată. După intensitatea acţiunii
antiinflamatoare, dermatocorticoizii sunt divizaţi în patru clase:
clasa 1 – cu acţiune antiinflamatoare mică (hidrocortizon acetat
0,5%, 1%, 2%, 5%, prednisolon acetat 0,5%, fluocinonid 0,01%);
clasa 2 – acţiune moderată (pivalatul de flumetazonă 0,02%,
clobetasol proprionat 0,05%, fluocortolon caproat 0,25%, triamcinolon acetonid 0,1%, 0,25%, fluocinolon acetonid 0,025%, 0,01%,
betametazonă valerat 0,05%); clasa 3 – activitate antiinflamatoare
puternică (fluocinolon acetonid 0,05%, 0,2%, 0,25%, betametazonă
dipropionat 0,05%, betametazonă valerat 0,1%, hidrocortizon butirat 0,1%, hidrocortizon valerat 0,2%, metilprednisolon aceponat
0,1%, mometazonă furoat 0,1%, halometazonă monohidrat 0,05%,
budesonid 0,025%, diflorazonă diacetat 0,05%, diflucortolonă
valerat 0,1%, fluticazonă propionat 0,05%); clasa 4 – acţiune foarte
puternică (clobetasol propionat 0,05%, diflucortolonă valerat 0,3%,
betametazonă dipropionat în propilenglicol 0,05%). Clasa corticoidului şi rata metabolizării cutanate dau măsura eficăcităţii sale,
dar pun şi importante probleme privind efectele secundare: atrofie
locală, vergeturi ireversibile, purpură în zonele atrofice, senzaţii
de arsură, prurit, uscăciune, miliarie, foliculite, telangiectazii, dermatită periorală, acnee rozacee-like, leziuni acneiforme, tulburări
de pigmentare, hipertricoză. În unele cazuri corticosteroizii topici
produc reacţii adverse sistemice: supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, sindromul Cushing etc. Sunt notate
şi alte posibile efecte nedorite: mascarea sau răspândirea infecţiei
cutanate de origine virală, bacteriană, fungică sau parazitară.
Material şi metode
Studiul retrospectiv a fost realizat pe un lot de 85 de pacienţi
(B/F – 25/60, vârsta medie – 24 de ani), consultaţi în Dispensarul
Dermatovenerologic Republican pentru: rozacee (23), tinea (15),
acnee vulgară (14), piodermite (12), intertrigo (9), psoriazis (7),
dermatită atopică (5), asociate cu efecte adverse pe parcursul
tratamentului cu dermatocorticoizi. Durata tratamentului cu
corticosteroizii topici a constituit între 2 săptămâni şi 6 luni.
Rezultate
Gama ponderată a efectelor secundare cutanate constatate la
pacienţi s-a notat astfel: telangiectazii – 38,8%; senzaţii de arsură,
prurit, iritare, uscăciune – 37,5%; dermatită reactivă (rebound
syndrome) – 24,7%; dermatită periorală – 21,2%; atrofie cutanată – 15,3%; dereglări de pigmentare – 14,1%; foliculite – 9,4%;
hipertricoză – 8,2%; acutizarea infecţiei bacteriene şi micotice – în
35,3% din cazurile observate.
Discuţii şi concluzii
Riscul apariţiei efectelor adverse creşte prin prezenţa catenei
fluorinate, iar administrarea corticosteroizilor non-fluorinaţi
reduce probabilitatea lor. Dermatocorticoizii din clasa 1 (potenţă
scăzută) trebuie se fie indicaţi în tratamentul leziunilor cutanate
discrete, pe ariile sensibile şi suprafaţa corporală întinsă, având
reacţii adverse minore dar şi eficacitate modestă. Corticosteroizii
topici din clasa 2 (potenţă medie – fluorinaţi) se administrează
în dermatoze inflamatorii severe, diseminate şi/sau pentru tratamentul afecţiunilor mai puţin severe şi localizate. Corticosteroizii
non-fluorinaţi din această clasă pot fi administraţi inclusiv pe faţă,
în pliuri şi la copii. Corticosteroizii potenţi din clasa 3 (de obicei
fluorinaţi) se aplică pe suprafeţe corporale circumscrise, cu evitarea administrării la copii sau în ariile cu risc crescut (faţă, pliuri
etc). Corticosteroizii superpotenţi din clasa 4 ar trebui folosiţi la
adulţi cu maximă prudenţă pentru leziuni limitate (la mai putin
de 10% din suprafaţa corpului), excluzând ariile de risc şi în cure
scurte (maximum 2-3 săptămâni). Dupa depăşirea fazei acute se
recomandă trecerea la un tratament de intreţinere cu un compus
cu potenţă mai mică. Pentru a li se lărgi aria de acţiune, corticoizii
topici pot fi asociaţi, în acelaşi produs, cu agenţi antibacterieni,
antifungici, keratolitici, reductori etc. În fine, pacienţii trebuie să
fie corect informaţi despre riscurile aplicării abuzive ale acestor
medicamente.
