Studiul comparativ al efectelor ARA II (Valsartan, Eprosartan şi Losartan) asupra funcţiei diastolice şi peptidei natriuretice cerebrale în hipertensiunea arterială esenţială

Abstract

Introducere. Studii privind modularea efectelor peptidei natriuretice cerebrale (BNP) în insificienţa cardiacă diastolică prin administrarea ARA II sunt mai puţine, totodată rezultatele fiind controversate, unele din ele au demonstrat eficienţa, altele nu. Menţinerea nivelurilor crescute de BNP după tratamentele administrate, rămân a fi factori de risc independenţi pentru mortalitatea cardiovasculară la această categorie de pacienţi. Obiectivul studiului Aprecierea comparativă a eficienţei terapiei cu ARA II (Valsartan, Eprosartan şi Losartan) combinat cu diuretic, derivat de tiazidă – Indapamida - asupra indicilor funcţiei diastolice şi peptidei natriuretice cerebrale (BNP) la pacienţii cu hipertensiune arterială esenţială şi risc cardiovascular major. Material şi metode Prezentul studiu (prospectiv, randomizat) a înrolat 45 de pacienţi cu hipertensiune arterială esenţială, cu disfuncţie diastolică şi insuficienţă cardiacă, clasa funcţională CF I-III (NYHA), în ritm sinusal (internaţi în Clinica Institutului de Cardiologie, departamentul „Hipertensiuni arteriale”). Dintre pacienţii investigaţi 25 (55,6%) au fost bărbaţi şi 20 (44,4%) - femei; vârsta medie 50,7 ± 5 ani; valorile de oficiu ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, per ansamblu, au constituit 198,0 ± 3,04 şi 117,1 ± 1,64 mmHg, respectiv. Majoritatea pacienţilor (90%) au fost în clasa funcţională (CF) II (NYHA) şi doar 10% – III (NYHA). Perioada de supraveghere a constituit 6 luni. Prin metoda aleatorie pacienţii au fost divizaţi în 3 loturi: I lot – 15 pacienţi au administrat (Valsartan 80 – 320 mg/zi (doza medie utilizată 245 mg/zi) + Indapamidă 1,5 mg/zi); al II lot – 18 pacienţi (Eprosartan 600 – 1200 mg/zi (doza medie – 800 mg/zi) + Indapamidă 1,5 mg/zi); al III lot – 12 pacienţi (Losartan 50 – 100 mg/zi (doza medie - 100 mg/zi) + Indapamidă 1,5 mg/zi). Toţi pacienţii au fost supuşi examenului clinic, ecocardiografic cu aprecierea pattern-ului diastolic transmitral (EcoCG + doppler transmitral), testului de mers timp de 6 minute (documentarea clasei funcţionale NYHA) şi determinarea titrulului peptidei natriuretice cerebrale (BNP), evaluate inţial şi la 6 luni de tratament. Rezultate şi discuţii Examinarea indicilor clinico-hemodinamici la etapa iniţială a relevat următoarele: loturile au fost comparabile după vârstă, sex, durata maladiei, tensiunea arterială sistolică şi diastolică de oficiu, clasa funcţională de insuficienţă cardiacă şi fracţia de ejecţie. Conform indicilor funcţiei diastolice, mai importanţi fiind raportul E/A şi TRIV, loturile au fost de asemenea omogene. Aspectul Doppler-transmitral a relevat la majoritatea 92% pacienţi patternul de umplere – relaxare întârziată şi doar 8% – pseudonormal. Gradul de insuficienţă cardiacă, exprimat prin clasa funcţională NYHA, a fost documentat cu o medie de 2,2 ± 0,1, 2,18 ± 0,1 şi 2,16 ± 0,09 (p > 0,05) în loturile I, II şi III, respectiv, titrul peptidei natriuretice cerebrale a depăşit limitele normalului (< 100 fmol/ ml) la toţi pacienţii din studiu, cu o medie de 185 ± 6,1, 198 ± 4,7 şi 180 ± 5,8 fmol/ml (p > 0,05) în loturile I, II şi III, respectiv (tab. 1). Medicaţia combinată cu ARA II (Valsartan, Eprosartan sau Losartan) şi diuretic derivat de tiazidă (Indapamidă) cu o durată de 6 luni a demonstrat o acţiune benefică asupra indicilor funcţiei diastolice. Astfel, raportul E/A a crescut cu circa 50% (p < 0,001) la administrarea Losartanului, 57% – Valsartanului şi peste 60% la utilizarea eprosartanului, devenind supraunitar, confirmat şi de o reducere semnificativă a TRIV (p < 0,001), în toate loturile cercetate, dar mai evident la medicaţia cu Eprosartan. Ameliorarea funcţiei diastolice la pacienţii hipertensivi a contribuit la sporirea capacităţii fizice. Clasa funcţională de insuficienţă cardiacă s-a ameliorat în toate loturile, dar mai important la medicaţia cu eprosartan, fiind consemnată o medie de 1,97 ± 0,07 (reducere cu 9,0, 12,8 şi 7,4% în loturile Valsartan, Eprosartan şi Losartan). Concluzii 1. Terapia de durată cu ARA II (Valsartan, Eprosartan sau Losartan) ameliorează indicatorii funcţiei diastolice, ca şi nivelul peptidei natriuretice cerebrale, lucru care condiţionează un pronostic favorabil în perspectivă. 2. Mecanismul dublu de acţiune al Eprosartanului îl favorizează în această situaţie clinică faţă de Valsartan şi, în mod special, de prototipul acestei clase de remedii – Losartan.