dc.description |
Institute of Cardiology, Hypertension Department, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica Moldova |
en_US |
dc.description.abstract |
Introducere.
Studii privind modularea efectelor peptidei natriuretice cerebrale (BNP) în insificienţa cardiacă diastolică prin administrarea
ARA II sunt mai puţine, totodată rezultatele fiind controversate,
unele din ele au demonstrat eficienţa, altele nu. Menţinerea nivelurilor crescute de BNP după tratamentele administrate, rămân a
fi factori de risc independenţi pentru mortalitatea cardiovasculară
la această categorie de pacienţi.
Obiectivul studiului
Aprecierea comparativă a eficienţei terapiei cu ARA II (Valsartan, Eprosartan şi Losartan) combinat cu diuretic, derivat
de tiazidă – Indapamida - asupra indicilor funcţiei diastolice şi
peptidei natriuretice cerebrale (BNP) la pacienţii cu hipertensiune
arterială esenţială şi risc cardiovascular major.
Material şi metode
Prezentul studiu (prospectiv, randomizat) a înrolat 45 de pacienţi cu hipertensiune arterială esenţială, cu disfuncţie diastolică şi
insuficienţă cardiacă, clasa funcţională CF I-III (NYHA), în ritm
sinusal (internaţi în Clinica Institutului de Cardiologie, departamentul „Hipertensiuni arteriale”). Dintre pacienţii investigaţi 25
(55,6%) au fost bărbaţi şi 20 (44,4%) - femei; vârsta medie 50,7 ±
5 ani; valorile de oficiu ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice,
per ansamblu, au constituit 198,0 ± 3,04 şi 117,1 ± 1,64 mmHg,
respectiv. Majoritatea pacienţilor (90%) au fost în clasa funcţională
(CF) II (NYHA) şi doar 10% – III (NYHA).
Perioada de supraveghere a constituit 6 luni.
Prin metoda aleatorie pacienţii au fost divizaţi în 3 loturi: I
lot – 15 pacienţi au administrat (Valsartan 80 – 320 mg/zi (doza
medie utilizată 245 mg/zi) + Indapamidă 1,5 mg/zi); al II lot – 18
pacienţi (Eprosartan 600 – 1200 mg/zi (doza medie – 800 mg/zi) +
Indapamidă 1,5 mg/zi); al III lot – 12 pacienţi (Losartan 50 – 100
mg/zi (doza medie - 100 mg/zi) + Indapamidă 1,5 mg/zi).
Toţi pacienţii au fost supuşi examenului clinic, ecocardiografic cu aprecierea pattern-ului diastolic transmitral (EcoCG + doppler
transmitral), testului de mers timp de 6 minute (documentarea
clasei funcţionale NYHA) şi determinarea titrulului peptidei
natriuretice cerebrale (BNP), evaluate inţial şi la 6 luni de tratament.
Rezultate şi discuţii
Examinarea indicilor clinico-hemodinamici la etapa iniţială
a relevat următoarele: loturile au fost comparabile după vârstă,
sex, durata maladiei, tensiunea arterială sistolică şi diastolică de
oficiu, clasa funcţională de insuficienţă cardiacă şi fracţia de ejecţie.
Conform indicilor funcţiei diastolice, mai importanţi fiind raportul E/A şi TRIV, loturile au fost de asemenea omogene. Aspectul
Doppler-transmitral a relevat la majoritatea 92% pacienţi patternul de umplere – relaxare întârziată şi doar 8% – pseudonormal.
Gradul de insuficienţă cardiacă, exprimat prin clasa funcţională
NYHA, a fost documentat cu o medie de 2,2 ± 0,1, 2,18 ± 0,1 şi
2,16 ± 0,09 (p > 0,05) în loturile I, II şi III, respectiv, titrul peptidei
natriuretice cerebrale a depăşit limitele normalului (< 100 fmol/
ml) la toţi pacienţii din studiu, cu o medie de 185 ± 6,1, 198 ± 4,7 şi
180 ± 5,8 fmol/ml (p > 0,05) în loturile I, II şi III, respectiv (tab. 1).
Medicaţia combinată cu ARA II (Valsartan, Eprosartan sau
Losartan) şi diuretic derivat de tiazidă (Indapamidă) cu o durată
de 6 luni a demonstrat o acţiune benefică asupra indicilor funcţiei
diastolice. Astfel, raportul E/A a crescut cu circa 50% (p < 0,001)
la administrarea Losartanului, 57% – Valsartanului şi peste 60%
la utilizarea eprosartanului, devenind supraunitar, confirmat şi
de o reducere semnificativă a TRIV (p < 0,001), în toate loturile
cercetate, dar mai evident la medicaţia cu Eprosartan. Ameliorarea
funcţiei diastolice la pacienţii hipertensivi a contribuit la sporirea
capacităţii fizice. Clasa funcţională de insuficienţă cardiacă s-a
ameliorat în toate loturile, dar mai important la medicaţia cu
eprosartan, fiind consemnată o medie de 1,97 ± 0,07 (reducere
cu 9,0, 12,8 şi 7,4% în loturile Valsartan, Eprosartan şi Losartan).
Concluzii
1. Terapia de durată cu ARA II (Valsartan, Eprosartan sau
Losartan) ameliorează indicatorii funcţiei diastolice, ca şi nivelul
peptidei natriuretice cerebrale, lucru care condiţionează un pronostic favorabil în perspectivă.
2. Mecanismul dublu de acţiune al Eprosartanului îl favorizează
în această situaţie clinică faţă de Valsartan şi, în mod special, de
prototipul acestei clase de remedii – Losartan. |
|