Introducere: Nutriția enterală (NE) a pacienților cu disfagii grave, cauzate de diverse patologii cerebrale sau esofagiene, reprezintă o
problemă frecvent întîlnită în clinicile de chirurgie generală. NE de durată prin sonda nazogastrică comportă riscuri specifice asociate
cu complicații potențial fatale. O metodă alternativă de NE este gastrostomia endoscopică percutană (GEP), care permite restabilirea
statutului nutrițional a pacientului cu riscuri minore.
Material și metode: Lotul studiat a inclus 25 pacienți cu disfagii grave, care au necesitat nutriție enterală de lungă durată. Pacienții
au fost operați în perioada 2015-2018. La toți pacienții li s-a instalat GEP după metoda GauravArora, folosind setul standard Nutricia
(Elveția). Intervenția a fost efectuată sub anestezie locală. GEP a fost menținută de la 6 la 18 luni, pînă la restabilirea deglutiției
normale.
Rezultate: Nutriția prin GEP a permis restabilirea în scurt timp a masei corporale la acești bolnavi, la unii chiar cu 10 kg în 6 luni, cu
ameliorarea evidentă a calității vieții. Complicații postoperatorii au fost înregistrate la 6 bolnavi: ruperea tubului de gastrostomie la
nivelul pielii, cu prăbușirea în stomac și necesitate de reinstalare la 1 bolnav; senzații de distensie gastrică periodică la 3 pacienți, și
în 2 cazuri - infecția plăgii.
Concluzii: GEP este o metodă alternativă fezabilă la pacienții cu disfagie severă de diferită origine, care necesită NE de lungă durată.
Această procedură este asociată cu riscuri minore și o rată joasă a complicațiilor postoperatorii, în același timp ameliorînd esențial
calitatea vieții la acești bolnavi.
Introduction: The enteral nutrition (EN) of patients with severe dysphagia caused by various cerebral or esophageal pathologies is
a common problem encountered in general surgery clinics. Long-term EN through the nasogastric tube has specific risks associated
with potentially fatal complications. An alternative method of NE is percutaneous endoscopic gastrostomy (PEG), which allows the
restoration of the nutritional status of the patient with minor risks and complications.
Material and methods: The studied group included 25 patients with severe dysphagia requiring long-term EN. The patients were
operated in the period 2015-2018. In all cases were performed PEG using the GauravArora method using the standard Nutricia
(Switzerland) kit. The intervention was performed under local anesthesia. PEG was maintained from 6 to 18 months, until normal
swallowing was restored.
Results: EN through PEG made possible quickly restoration of body mass to these patients, some even 10 kg in 6 months, with a
obvious improvement in quality of life. Postoperative complications were recorded in 6 patients: breakage of the gastrostomy tube at
skin level, it collapse and the need for reinstallation in the stomach - 1 patient; sensations of periodic gastric distention - 3 patients,
and in 2 cases – surgical site infection.
Conclusions: PEG is a feasible alternative method to patients with severe dysphagia of different origins, requiring long-term EN.
This procedure is associated with minor risks and a low rate of postoperative complications, while at the same time, it substantially
improving the quality of life in these patients.
