Summary. Osteoporosis is a disease of bones that leads
to the increase of the bone fragility and the risk of bone
fractures. The author has applied a treatment with a
medicine from the 1rst generation of the bisphosphonate
family – Bonefos i/v (Clodronate), with a dose of 300
mg per 24/h, for a duration of 5 days, to a number of 57
patients. A patient has been administrated 4 treatment
courses for a period of 6 years, and some 9 patients have
been administrated 2 treatment courses for a period 2-
3 years. The medicine has proved to be effective, long
lasting and with an excellent tolerance.
Osteoporoza (OP) în prezent este considerată o
boală a scheletului, caracterizată prin compromiterea
rezistenţei osului, care predispune persoana afectată
la creşterea riscului de fracturi, acestea fiind numite
„de fragilitate" sau "oligotraumatice”. Ele cresc numeric
şi sunt apreciate ca o maladie silenţioasă. Cel mai
frecvent fracturile afectează articulaţiile pumnului,
constituind primul semnal de alertă al unei osteoporoze evolutive, fiind urmate de cele vertebrale,
inducând ulterior o cascadă de fracturi, inclusiv a
colului femural – cea mai drastică, care duce la invalidizare
şi în 20-30% cazuri – la sfârşit letal.
Osteoporoza a devenit o problemă serioasă de
sănătate publică şi există premise ca impactul ei să
crească în viitorul apropiat. Fracturile coloanei vertebrale
pot induce un sindrom algic violent cu imobilizare,
apariţia escarelor, pneumoniei de stază.
Odată cu apariţia bifosfonaţilor, apare speranţa
de diminuare a sindromului algic şi de ameliorare a
calităţii vieţii, prevenind fracturile următoare.
Din anul 1999 până în prezent am aplicat
tratament cu bifosfonaţii: clodronat, ibandronat,
alendronat.
Clodronatul este un bifosfonat din prima generaţie,
care a fost aplicat la 57 de bolnavi, dintre care
56 femei şi 1 bărbat, vârsta de la 38 până la 79 de ani,
media 59 ± 2,2 ani. Din ei 31 sufereau de osteoporoză
indusă de GC, 21 având OP involutivă şi 5 pacienţi
– OP postclimacterică.
Preparatul bonefos a fost aplicat prin infuzii a
cîte 300 mg, 5 zile consecutiv. Unei paciente de 38
ani, care suferea de LES 9 ani de zile, tratată cu GC,
inclusiv puls-terapie combinată, şi având fracturi
vertebrale L3-L4, acest preparat i-a fost aplicat de 4
ori – în anii 1999, 2000, 2004, 2006; la 9 pacienţi – câte
2 cure de bonefos la interval de 2-3 ani.
La majoritatea pacienţilor sindromul algic a
scăzut după 3-4 zile de administrare a preparatului
bonefos. Reacţii adverse ca febră, artralgii, mialgii
etc. nu au fost înregistrate. Aplicarea bifosfonatului
(bonefos–clodronat) de prima generaţie ne-a
demonstrat un efect terapeutic sigur, de durată şi
toleranţă excelente.
