Dereglarea metabolismului sfingolipidelor: maladia Krabbe

Abstract

Introducere. Maladia Krabbe reprezintă o patologie neurodegenerativă determinată genetic de defi ciența enzimei lizozomale galactocerebrozidaza (β-GALC), al cărei rol este esențial în dezvoltarea și maturarea mielinei. Defi citul acesteia este responsabil de acumularea galactozilceramidei, care produce o substanță toxică, numită psychosina, ce afectează substanța albă a sistemului nervos central și periferic. Incidența acestei patologii este estimată în jur de 1 la 100.000 de nașteri, 90% atribuindu-se formei infantile [1], cu mecanismul de transmitere autosomal recesiv. Se cunosc peste 75 de mutații în gena GALC care pot provoca maladia Krabbe, însă corelarea genotip–fenotip până în prezent ramâne o provocare [3]. Singura excepție o prezintă ”deleția 30-kb” în gena GALC în stare homozigotă, care rezultă cu activitate nulă a enzimei β-GALC și este predictivă pentru debutul infantilă–precoce al maladiei [6]. Ținând cont de vârsta de debut, se cunosc 4 forme clinice ale bolii Krabbe: infantilă, infantilă-tardivă, juvenilă și forma adultă. Tratamentul acestei patologii se rezumă la transplantul de celule stem (HSCT), eficacitatea căruia este demonstrată doar în perioada presimptomatică.