Background. Thrombocytopenia is a common complication in chronic hepatitis C virus infection. The
degree of thrombocytopenia is correlated with hepatocellular lesions and liver fibrosis. Direct-acting
anivirals have been shown to have a beneficial effect on thrombocytopenia in cirrhosis with hepatitis C
virus. Objective of the study. . Evaluation of the effect of direct acting antivirals on platelet count in
patients with cirrhosis with hepatitis C virus Material and Methods. The randomized retrospective
study included 144 cirrhotic patients with hepatitis C virus, who received treatment with direct-acting
antivirals. Patients were divided into 2 groups, depending on the regimen and duration of treatment.
Clinical, paraclinical and virological parameters were evaluated Results. At the initiation of antiviral
therapy, severe thrombocytopenia (25-69 x 10⁹/l) was present in 31 (21.5%) patients, moderate (70-120
x 10⁹/l) was present in 68 (47.2%) patients. At the end of antiviral therapy, 15 (10.4%) patients
maintained severe thrombocytopenia (52-65 x 10⁹/l), moderate in 69 (47.9%) patients. The distribution
of patients, according to the fibrosis stage assessed by Fibroscan, was: stage F3 in 12 (8.3%) patients,
stage F4 – 132 (91.6%) patients. The biochemical response was obtained in both groups, the
transaminase profile improving at the end of treatment. The sustained virological response was present
in 135 (93.7%) patients. Conclusion. Treatment with direct-acting antivirals is effective and safe in liver
cirrhosis with hepatitis C virus. Eradication of the infection by obtaining a sustained virological response
is an effective strategy in remission of thrombocytopenia and liver fibrosis.
Introducere. Trombocitopenia este o complicație frecventă în infecția cronică cu virusul hepatitic C.
Gradul trombocitopeniei este corelat cu leziunile hepatocelulare și cu fibroza hepatică. Antiviralele cu
acțiune directă au demonstrat efectul benefic asupra trombocitopeniei la pacienții cu ciroză. Scopul
lucrării. Evaluarea efectului preparatelor antivirale, cu acțiune directă asupra concentrației
trombocitelor, la pacienții cu ciroză hepatică cu virus hepatitic C. Material și Metode. Studiul
retrospectiv, randomizat, a cuprins 144 pacienți cu ciroză hepatică VHC, care au urmat tratament cu
preparate antivirale cu acțiune directă. Pacienții au fost repartizați în 2 loturi, în funcție de schema și de
durata de tratament. Au fost evaluați parametrii clinici, paraclinici și virusologici. Rezultate. La inițierea
terapiei antivirale, trombocitopenia severă (25-69 x 10⁹/l) a fost prezentă la 31 (21,5%) de pacienți, iar
moderată (70-120 x 10⁹/l) a fost prezentă la 68 (47,2%) de pacienți. La finisarea terapiei antivirale, la
15 (10,4%) pacienţi s-a menţinut trombocitopenia severă (52-65 x 10⁹/l), iar moderată s-a păstrat la 69
(47,9%) dintre pacienți. Repartizarea pacienților după stadiul de fibroză, apreciat prin Fibroscan, a fost:
stadiul F3 la 12 (8,3%) pacienţi, stadiul F4 – 132 (91,6%) de pacienți. Răspunsul biochimic a fost obținut
în ambele loturi, profilul transaminazelor îmbunătățindu-se la sfârșitul tratamentului. Răspunsul
virusologic susținut a fost prezent la 135 (93,7%) de pacienți. Concluzii. Tratamentul cu preparate
antivirale cu acțiune directă este eficient și sigur în ciroza hepatică cu virusul hepatitic C. Eradicarea
infecției, prin obținerea răspunsului virusologic susținut, prezintă o strategie eficientă în ameliorarea
trombocitopeniei și a fibrozei hepatice.
