Rezumat.
Introducere: Boala parodontală este o afecţiune complexă, frecventă cu
predominare la populaţia matură în orice areal geografic cu manifestări distructive
şi proliferative.Tratamentul afecţiunilor parodontale este complex,
multidisciplinar. De-a lungul timpului, tehnicile de chirurgie parodontală au
suferit multiple schimbări, cauzate de apariţia metodelor noi, a secţiilor de
parodontologie, a instrumentelor speciale şi condiţiilor de implementare a
noilor metode chirurgicale. Scop: Evaluarea metodelor de tratament chirurgical
al parodontitelor marginale cronice.
Materiale şi Metode: În cadrul studiului au fost incluşi 64 pacienţi cu vârsta
medie 41,15±2,08 ani, care au fost reabilitaţi în condiţii de ambulator, utilizând
metode conservative şi chirurgicale de tratament al parodontitelor marginale
cronice. Separarea în 3 loturi de studiu s-a efectuat după gravitatea procesului
patologic, conform clasificării clinice. Evaluarea tratamentului s-a efectuat prin
compararea rezultatelor obţinute în dinamică la loturile de studiu.
Rezultate şi Discuţii: Majoritatea pacienţi din studiu au înregistrat o reducere
medie a adâncimii pungilor parodontale de 4,63 mm. Valoarea indicelui
de mobilitate a scăzut semnificativ. s-a înregistrat stoparea proceselor de
resorbţie osoasă iar zonele unde a fost efectuată augmentarea osoasă prezentau
un tablou radiologic caracteristic morfologiei osului spongios. Tendinţa către
dezvoltarea recesiunilor gingivale a fost înregistrată la pacienţii ce prezentau
parodontită marginală cronică forma medie şi severă.
Concluzie: În cadrul tratatamentului parodontitei marginale de formă
inicipientă metodele conservative pot fi considerate metode de elecţie cu rezultate
satisfacătoare. În forma severă şi în unele cazuri de parodontită marginală
cronică moderată, metodele conservative vor fi completate obligatoriu cu cele
chirurgicale. În forma severă de parodontită marginală cronică când dinţii
restanţi nu mai pot fi salvaţi tratamentul chirurgical prin extracţie, chiuretaj
şi augmentare este soluţia de elecţie pentru preîntimpinarea distrucţiei marcante
a crestei alveolare, conservarea osului alveolar şi crearea condiţiilor pentru
reabilitarea implanto-protetică.
Summary. Introduction: Periodontal therapy is directed at disease prevention, slowing
or arresting disease progression, regeneration of lost periodontal tissues,
and maintaining the achieved therapeutic objectives. Significant progress has
occurred in the area of surgical periodontal therapy during the last two decades.
This statement has been proved by many articles and papers published
and discussed at various forums and at national and international conferences.
Purpose and Objectives: The purpose of the present study was to examine
the use of surgical methods to facilitate clinical decision making.
Material and Methods: The mean age of the patients which were treated
in dental clinic „Omni Dent“ during 2011—2015 was 41.15 ± 2.08 years. In this
study were included 64 patients that have been treated by nonsurgical and surgical
methods of treatment.
Results an Discutions: Nonsurgical periodontal therapy requires time, effort,
and good diagnostic and clinical skills to obtain satisfactory results. The results
revealed that the subjects included in the study that had undergone surgical
methods of treatment combined with bone augmnetation showed best results.
Conclusion: Both nonsurgical and surgical periodontal therapies are
important in the control of most forms of periodontal disease. Periodontal
regeneration thus has become a viable treatment option when utilizing the
principles of guided tissue regeneration.
