Abstract:
Introducere: Sindromul copilului
scuturat (SCS) este responsabil
pentru cel puțin 50% dintre
decesele minorilor cauzate de
traume non-accidentale. Incidența
sa anuală în țările dezvoltate este
în jur de 34 de cazuri la 100.000 de
copii.
Scopul:
Elucidarea particularităților clinice
și morfologice ale SCS prin prisma
literaturii de specialitate.
Materiale și metode: Sinteză detaliată a
publicațiilor recente din revistele de
specialitate. Motoare de căutare: PubMed,
Google Scholar, Hinari.
Rezultate: SCS este o frecventă cauză de
deces și afecțiuni neurologice grave la
copii până la 1 an. Mai frecvent sunt
afectați copiii sub 3 ani, incidența maximă
fiind la băieți în primul an de viață.
Decesul survine în 10-40% din cazuri,
80% dintre cei ce supraviețuiesc pot
dezvolta sechele neurologice severe:
tulburări cognitive și de comportament,
orbire și convulsii. Leziunile pot fi absente
sau reprezentate de cele externe
(echimoze/excoriații) și interne (fracturi
costale). Hemoragia subdurală, leziunile
axonale difuze, edemul și tumefierea
cerebrală, hemoragiile retiniene sunt
markeri ai SCS, mecanismul fiind de
accelerare-decelerare a capului.
Concluzii: SCS este o reală
provocare pentru medici,
necesitând o atenție sporită
a manifestărilor clinice și
morfologice. Diagnosticarea
timpurie și ulterioara
supraveghere a victimelor
abuzului fizic, le poate
crește atât speranța de
viață, cât și calitatea vieții.
