Aspecte clinico-morfologice ale sindromului copilului scuturat

Abstract

Introducere: Sindromul copilului scuturat (SCS) este responsabil pentru cel puțin 50% dintre decesele minorilor cauzate de traume non-accidentale. Incidența sa anuală în țările dezvoltate este în jur de 34 de cazuri la 100.000 de copii. Scopul: Elucidarea particularităților clinice și morfologice ale SCS prin prisma literaturii de specialitate. Materiale și metode: Sinteză detaliată a publicațiilor recente din revistele de specialitate. Motoare de căutare: PubMed, Google Scholar, Hinari. Rezultate: SCS este o frecventă cauză de deces și afecțiuni neurologice grave la copii până la 1 an. Mai frecvent sunt afectați copiii sub 3 ani, incidența maximă fiind la băieți în primul an de viață. Decesul survine în 10-40% din cazuri, 80% dintre cei ce supraviețuiesc pot dezvolta sechele neurologice severe: tulburări cognitive și de comportament, orbire și convulsii. Leziunile pot fi absente sau reprezentate de cele externe (echimoze/excoriații) și interne (fracturi costale). Hemoragia subdurală, leziunile axonale difuze, edemul și tumefierea cerebrală, hemoragiile retiniene sunt markeri ai SCS, mecanismul fiind de accelerare-decelerare a capului. Concluzii: SCS este o reală provocare pentru medici, necesitând o atenție sporită a manifestărilor clinice și morfologice. Diagnosticarea timpurie și ulterioara supraveghere a victimelor abuzului fizic, le poate crește atât speranța de viață, cât și calitatea vieții.