Abstract:
Introducere.
O cauză frecventă a adresabilității
la serviciile de urgență și a reinternărilor în spital după suportarea infecției cu SARS-CoV-2
o reprezintă febra [1]. Un studiu
de cohortă observațional prospectiv al simptomelor generate de
COVID-19 și duratei acestora, a
constat că aprox. 12% dintre
pacienți au raportat febră după 28
de zile, iar 16% - după 8
săptămâni de la debutul simptomelor [2]. Unele studii raportează persistența febrei pe
parcursul a jumătate de an de la
suportarea infecției ca fiind de
10% [3, 4]. Scop.
Prezentarea unui caz clinic de
febră persistentă după suportarea COVID-19, cu scopul
evidențierii particularităților
sindromului febril la un pacient
imunocompromis. Materiale și metode.
Datele anamnestice, datele
clinico-paraclinice, evoluția clinică pe durata spitalizării și revista
literaturii de specialitate în
conformitate cu tema abordată. Rezultate. Pacient, bărbat 37 ani, neangajat în câmpul muncii, internat în mod urgent, în stare gravă în
secția Pneumologie, spitalizat după suportarea COVID-19. Motivele internării: febră
persistentă scaune diareice (aprox. 6 scaune/zi), hipotensiune, tahicardie, scăderea diurezei.
Starea gravă a pacientului menținută pe tot parcursul spitalizării a fost confirmată și prin
alterarea tabloului biologic (Figura 3), dar și a altor parametri ai sindromului inflamator:
VSH - 334536 mm/h, limfocitopenie - 1%, deviere spre stânga a formulei leucocitare cu
leucocite nesegmentate - 17%, fibrinogen - 5,5 g/l, procalcitonina - 4,72 ng/ml. Alți
parametri biochimici deviați: proteina totală - 53,8 g/L, albumina - 20,5 g/L, fierul seric - 8
umol/l, ureea - 10 mmol/L, creatinina - 44,8 umol/L, fosfataza alcalină - 124 U/L, GGTP - 139
U/L ș.a. În ziua a doua de la internare a fost confirmată pozitiv reacția Wasserman, în
următoarea zi și cea a testului HIV (nr. limfocitelor-T CD4 20/mm^3), iar ulterior, la a zecea
zi testul pozitiv la TB LAM Ag; maladii cu care pacientul nu se afla anterior la evidență.
Febra (Figura 1), inițial interpretată ca și manifestare clinică a colitei pseudomembranoase, a
persistat și după răspunsul pozitiv la tratamentul colitei (normalizarea scaunelor diareice
începând cu aprox. a 7-a zi de la internare). Clinic, în dinamică a avut loc alterarea statusului neurologic, pacientul a devenit dezorientat,
confuz, semnele meningiene pozitive. După recomandările medicului neurolog, la a 9-a zi de
la internare se efectuează puncția lombară cu analiza LCR și CT cerebral (concluzie CT:
Semne CT pentru angioencefalopatie discirculatorie cu sindrom hidrocefal-atrofic moderat.
Pansinusită. Otită medie pe dreapta.), fiind stabilit diagnosticul de Meningoencefalita
bacteriană.
Starea generală a pacientului în dinamică cu agravare, cu instalarea comei,
rezultând într-un sfârșit letal, la a 14-a zi de la internare, datorită MODS,
șocului refractar, edemului cerebral. Expertiza medico-legală a cadavrului,
efectuată la Centrul de Medicină Legală a confirmat diagnosticul clinic de
bază: Pneumonie la pacient imunocompromis (HIV/SIDA), de etiologie
mixtă virală bacteriană bilaterală evoluție severă CURB-65 - 4 puncte.
Tuberculoză generalizată. Sifilis. Sepsis, abcese multiple în ficat, splină
rinichi, pulmoni și pleură.
Concluzii. Infecția SARS-CoV-2 suportată
recent cu prezența complicațiilor
acesteia, la un pacient imunocompromis, al cărui istoric medical nu este cunoscut, poate pune
în dificultate încadrarea nosologică a sindromului febril.
Severitatea evoluției COVID-19
cu dezvoltarea complicațiilor
multiple, a fost condiționată de
patologiile preexistente, aplificând alterarea statutului imun și
diminuarea mecanismelor de
apărare ale pacientului.
