Febra de lungă durată: o dilemă diagnostică în COVID-19 persistent

Abstract

Introducere. O cauză frecventă a adresabilității la serviciile de urgență și a reinternărilor în spital după suportarea infecției cu SARS-CoV-2 o reprezintă febra [1]. Un studiu de cohortă observațional prospectiv al simptomelor generate de COVID-19 și duratei acestora, a constat că aprox. 12% dintre pacienți au raportat febră după 28 de zile, iar 16% - după 8 săptămâni de la debutul simptomelor [2]. Unele studii raportează persistența febrei pe parcursul a jumătate de an de la suportarea infecției ca fiind de 10% [3, 4]. Scop. Prezentarea unui caz clinic de febră persistentă după suportarea COVID-19, cu scopul evidențierii particularităților sindromului febril la un pacient imunocompromis. Materiale și metode. Datele anamnestice, datele clinico-paraclinice, evoluția clinică pe durata spitalizării și revista literaturii de specialitate în conformitate cu tema abordată. Rezultate. Pacient, bărbat 37 ani, neangajat în câmpul muncii, internat în mod urgent, în stare gravă în secția Pneumologie, spitalizat după suportarea COVID-19. Motivele internării: febră persistentă scaune diareice (aprox. 6 scaune/zi), hipotensiune, tahicardie, scăderea diurezei. Starea gravă a pacientului menținută pe tot parcursul spitalizării a fost confirmată și prin alterarea tabloului biologic (Figura 3), dar și a altor parametri ai sindromului inflamator: VSH - 334536 mm/h, limfocitopenie - 1%, deviere spre stânga a formulei leucocitare cu leucocite nesegmentate - 17%, fibrinogen - 5,5 g/l, procalcitonina - 4,72 ng/ml. Alți parametri biochimici deviați: proteina totală - 53,8 g/L, albumina - 20,5 g/L, fierul seric - 8 umol/l, ureea - 10 mmol/L, creatinina - 44,8 umol/L, fosfataza alcalină - 124 U/L, GGTP - 139 U/L ș.a. În ziua a doua de la internare a fost confirmată pozitiv reacția Wasserman, în următoarea zi și cea a testului HIV (nr. limfocitelor-T CD4 20/mm^3), iar ulterior, la a zecea zi testul pozitiv la TB LAM Ag; maladii cu care pacientul nu se afla anterior la evidență. Febra (Figura 1), inițial interpretată ca și manifestare clinică a colitei pseudomembranoase, a persistat și după răspunsul pozitiv la tratamentul colitei (normalizarea scaunelor diareice începând cu aprox. a 7-a zi de la internare). Clinic, în dinamică a avut loc alterarea statusului neurologic, pacientul a devenit dezorientat, confuz, semnele meningiene pozitive. După recomandările medicului neurolog, la a 9-a zi de la internare se efectuează puncția lombară cu analiza LCR și CT cerebral (concluzie CT: Semne CT pentru angioencefalopatie discirculatorie cu sindrom hidrocefal-atrofic moderat. Pansinusită. Otită medie pe dreapta.), fiind stabilit diagnosticul de Meningoencefalita bacteriană. Starea generală a pacientului în dinamică cu agravare, cu instalarea comei, rezultând într-un sfârșit letal, la a 14-a zi de la internare, datorită MODS, șocului refractar, edemului cerebral. Expertiza medico-legală a cadavrului, efectuată la Centrul de Medicină Legală a confirmat diagnosticul clinic de bază: Pneumonie la pacient imunocompromis (HIV/SIDA), de etiologie mixtă virală bacteriană bilaterală evoluție severă CURB-65 - 4 puncte. Tuberculoză generalizată. Sifilis. Sepsis, abcese multiple în ficat, splină rinichi, pulmoni și pleură. Concluzii. Infecția SARS-CoV-2 suportată recent cu prezența complicațiilor acesteia, la un pacient imunocompromis, al cărui istoric medical nu este cunoscut, poate pune în dificultate încadrarea nosologică a sindromului febril. Severitatea evoluției COVID-19 cu dezvoltarea complicațiilor multiple, a fost condiționată de patologiile preexistente, aplificând alterarea statutului imun și diminuarea mecanismelor de apărare ale pacientului.