Abstract:
Introducere. Actualmente sindromul Mirizzi (SM) are o
incidență de 1%, reprezentând 0,7-1,4% din totalul
colecistectomiilor efectuate, morfologic reprezentând
compresia de catre calcul a căilor biliare extrahepatice și
formarea fistulei la acest nivel.
Scopul lucrării. Optimizarea particularităților de diagnostic
și tratament chirurgical în sindromul Mirizzi.
Material și Metode. Lotul de studiu a inclus 73 de pacienți tratați
în clinică pe parcursul anilor 2000-2022. Algoritmul de
diagnostic a inclus: USG-73(100%) ca screening, MRCP-18(24,6%)
și ERCP-69(94,5%) în caz de icter, cu scop de
diagnostic diferențial CT cu contrast-12(16,4%).
Rezultate. Tratamentul chirurgical a fost direct proporțional cu
tipul de SM. Tip I-17(23.2%), confluena vezico-coledociană, a
fost efectuată colecistectomia.
Tip II-28(38,3%), defectul
parietal al căii biliare principale (CBP) a fost sub 1/3 din
diametrul lui, s-a efectuat plastia defectului CBP pe drenajul
Kehr.
Tip III-18(24,6%), defectul CBP a constituit 2/3 din
diametru din care în 12(16,4%) cazuri s-a efectuat plastia CBP
cu lambou vascularizat din vezicula biliară, drenarea CBP tip
Robson, în alte 6(8,2%) cazuri s-a efectuat hepaticojejunoanastomoză pe ansa Roux.
Tip IV-10(13,6%), defectul parietal a
fost de peste 67% din diametrul CBP, s-a efectuat exclusiv
hepaticojejunoanastomoză pe ansa Roux.
Concluzii. Optimizarea metodele de diagnostic și tratament
chirugical permite creșterea ratei de obiectivizare a
diagnosticului și alegerea tehnicii chirgicale în dependență de
tipul SM favorizând evoluția postoperatorie.
