Introducere. Coacăzul (Ribes nigrum) este considerat o plantă de interes medicinal, atât prin
fructele sale bogate în antociani și alți polifenoli, cât și prin părțile sale vegetative : frunze și
muguri – cei din urmă furnizând unul dintre cele mai cunoscute remedii gemoterapeutice.
Deși numărul publicațiilor dedicate studiului fructelor este cel mai însemnat, frunzele sunt și
ele un subiect de studiu interesant prin compoziția lor chimică (ulei volatil, compuși fenolici)
și indicațiile tradiționale (afecțiuni ale căilor urinare, reumatism) [1].
Scopul lucrării. Studiul a urmărit efectul antibacterian pe care îl prezintă diferite extracte
din frunze de coacăz.
Materia și metode. Într-o primă fază a fost realizat un extract brut din frunze, obținut cu
ajutorul etanolului, prin ultrasonare. După aducerea la sec prin intermediul evaporatorului
rotativ, o parte din acest extract a fost suspendat în apă și supus unor partiții repetate cu
solvenți organici având polaritate crescătoare : eter de petrol, eter dietilic, acetat de etil,
respectiv butanol. Astfel, extractul brut a fost fracționat în cinci extracte, conform solventului
de extracție, ultimul fiind cel apos. Fiecare fracție a fost apoi testată în ceea ce privește efectul
antibacterian. Activitatea antimicrobiană a fost testată față de 2 microorganisme Grampozitive (Staphylococcus aureus și Streptococcus pyogenes), 2 organisme Gram-pozitive
(Escherichia coli și Pseudomonas aeruginosa), respectiv tulpina fungică Candida parapsilosis.
Rezultate. Fracția hidrosolubilă a extractului brut a demonstrat cele mai bune efecte
antimicrobiene, fiind activ asupra ambelor tulpini de bacterii Gram-pozitive. Celelalte fracții
precum și extractul brut nu au avut o acțiune notabilă asupra germenilor testați.
Concluzii. Studiul a evidențiat potențialul antibacterian asupra bacteriilor Staphylococcus
aureus și Streptococcus pyogenes, pentru fracția hidrosolubilă a extractului brut din frunze.
Acest fapt încurajează utilizarea unei forme farmaceutice simple, tradiționale, de extract apos.
Lucrarea a indicat și faptul că cei mai activi compuși din punct de vedere al efectului
antimicrobian sunt de natură hidrosolubilă, deși compușii volatili au în general efecte
antibacteriene mai reputate [2].
Introduction. Blackcurrant (Ribes nigrum) is considered a plant of medicinal interest,
both through its fruits rich in anthocyanins and other polyphenols, and through its
vegetative parts: leaves and buds - the latter providing one of the most gemotherapeutic
remedies. Although the number of publications dedicated to the study of fruits is the most
significant, the leaves are also an interesting subject of study due to their chemical
composition (volatile oil, phenolic compounds) and traditional indications (urinary tract
disorders, joint pain) [1].
Aim of the study. The study investigated at the antibacterial effect of different currant
leaf extracts.
Material and methods. In a first phase, a crude extract was prepared from the leaves
with ethanol, by ultrasonification. After being brought to dryness by means of a rotary
evaporator, a portion of this extract was suspended in water and subjected to repeated
partitions with organic solvents of increasing polarity: petroleum ether, diethyl ether,
ethyl acetate, respectively butanol. Thus, the crude extract was fractionated into five
extracts, according to the extraction solvent, the last being the aqueous fraction. Each
fraction was then tested for antibacterial effect. The antimicrobial activity was tested
against 2 Gram-positive microorganisms (Staphylococcus aureus and Streptococcus
pyogenes), 2 Gram-positive organisms (Escherichia coli and Pseudomonas aeruginosa),
respectively the fungal strain Candida parapsilosis.
Results. The water-soluble fraction of the crude extract demonstrated the best
antimicrobial effects, being active on both strains of Gram-positive bacteria. The other
fractions and the crude extract had weaker action on the tested germs.
Conclusions. The study highlighted the antibacterial potential on the bacteria
Staphylococcus aureus and Streptococcus pyogenes, for the water-soluble fraction of the
crude leaf extract. This fact encourages the use of a simple, traditional pharmaceutical
form - the aqueous extract. The work also indicated that the most active compounds in
terms of antimicrobial effect are water-soluble in nature, although volatile compounds
generally have more reputed antibacterial effects [2].
