Introducere. Durerea și inflamația afectează calitatea vieții majorității persoanelor, iar
în acest context, preparatele topice reprezintă o alternativă terapeutică valoroasă, în
centrul terapiei farmacologice a durerii de orice tip fiind analgezicele și
antiinflamatoarele nesteroidiene.
Scopul lucrării. Scopul acestui studiu a fost de a dezvolta și evalua din punct de vedere
farmacotehnic trei noi formulări topice care conțin ca substanță activă salicilatul de metil
(SM - 10 %) diferențiate prin compoziția bazei de cremă (FMS1, FMS2, FMS3).
Material și metode. S-au preparat trei baze de cremă de tip U/A având în compoziție
concentrații diferite de stearină, alcool cetilic, cetaceu, ceară, parafină lichidă, glicerol,
soluție conservantă, lauril sulfat de sodiu, ulei de ricin, trietanolamină. SM s-a încorporat
după dispersarea în prealabil într-un eutectic format din mentol și camfor. Testele
farmacotehnice aplicate au fost: analiza macro- și microscopică, determinarea pH-ului, a
comportamentului reologic (Rheotest RV, Germania), a consistenței prin penetrometrie,
analiza profilului de textură (Analizor de textură TX-700 Lamy Rheology, Franța) și
cedarea in vitro prin membrană sintetică (Teknokroma), utilizând sistemul de celule
Franz (Permeagear, Germania). Concentrația de SM cedată după 180 minute s-a
determinat spectrofotometric la 275 nm.
Rezultate. S-au obținut trei formulări de creme (FMS1, FMS2, FMS3) de culoare albă și
texturi diferite, în care s-a observat o repartizare uniformă a SM în bazele de cremă.
Evaluarea parametrului pH a indicat valori care se încadrează în reglementările oficinale,
fiind cuprins între 6,54-7,98. Reologia preparatelor a indicat un comportament
pseudoplastic cu tixotropie și o vâscozitate maximă pentru FMS1(13,95 mPasˑs). Analiza
penetrometrică a indicat o forță de penetrare care a scăzut în ordinea FMS2<FMS3<FMS1.
Adezivitatea cea mai mare a avut-o FMS1 (3000 mJ), iar coezivitatea a scăzut în ordinea
FMS3<FMS2<FMS1. Din analiza profilurilor de cedare s-a observat că FMS3 a cedat cea
mai mare cantitate de SM (4,32 mg/cm²), fiind urmată de FMS2 (2,83 mg/cm²) și FMS1
(1,8 mg/cm²).
Concluzii Evaluarea proprietăților farmacotehnice a indicat rezultate acceptabile pentru
toate cele trei preparate, însă pe baza profilului de cedare propunem FMS3 ca fiind
formularea optimă care va fi utilizată în următoarele studii de calitate.
Cuvinte cheie: salicilat de metil, analiză de textură, reologie, difuzie, creme.
Introduction. Since pain and inflammation are affecting the life quality of many patients,
topical preparations represent a valuable therapeutic alternative, with painkillers and
nonsteroidal anti-inflammatory drugs being at the center of the therapeutics.
Aim of the study. This study aimed to develop and evaluate three new topical
formulations coded as FMS1, FMS2, and FMS3 with 10 % (w/w) methyl salicylate (SM),
differentiated through cream base composition.
Material and methods. Three different cream bases (O/W type) were prepared using
different concentrations of stearine, cetylic acid, cetaceum, wax, liquid paraffin, glycerol,
preservative solution, sodium lauryl sulfate, ricin oil, and triethanolamine. The SM was
incorporated after the dispersion in a eutectic mixture of menthol and camphor. The
formulations were tested in terms of macro and microscopic analysis, pH, rheological
behavior (Rheotest RV, Germany), consistency through penetrometry, texture profile
analysis (Lamy Technology Texture Analyzer, France), and in vitro release profiles
through a synthetic membrane (Teknokroma) using Franz cell system (Permeagear,
Germany). The amount of SM released after 180 min was evaluated
spectrophotometrically at the wavelength of 275 nm.
Results. Three formulations of white creams coded as FMS1, FMS2, and FMS3 with
different consistencies in which a uniform repartition of the SM in the cream bases was
noticed were obtained. The pH indicated values in the stipulated pharmacopeial range,
6.54-7.98. The rheological study highlighted a pseudoplastic behavior with thixotropy
and a maximum viscosity obtained at 13.95 mPa*s (FMS1). The consistency study
indicated a penetration force that decreased in the following order FMS2<FMS3<FMS1.
The largest adhesivity was registered in the case of FMS1 (3000 mJ), while the cohesivity
decreased respecting the following order FMS3<FMS2<FMS1. The releasing profiles
highlighted that FMS3 released the highest amount of SM (4.32 mg/cm2), followed by
FMS2 (2.83 mg/cm2) and FMS1 (1.8 mg/cm2).
Conclusions. The pharmacotechnical properties evaluation indicated acceptable results for
the three preparations, still, considering the releasing profiles, FMS3 can be considered as an
optimal formulation which will be further utilized for other quality studies.
