Summary. The treatment children with juvenile idiopathic arthritis (JIA) includes many
non-pharmacological and pharmacological therapies that are interspersed both at the
onset and on the escalation stages. Genetic susceptibility to drug efficacy has been shown
to be the technological outbreak that could currently guide the practitioner in choosing a
personified therapy. For many decades, methotrexate is the world's gold standard for
both adults with rheumatoid arthritis and children with JIA. Unfortunately, a considerable
number of patients do not achieve an adequate therapeutic response. Folate antagonist,
increased plasma clearance, low therapeutic dose - these are key features that induce the
need to study its biomolecular effect and predictors of administration outcome. The
pharmacogenomic impact of these features is the reduction of early childhood disability
due to the inefficiency and subclinical toxicity of methotrexate in children with JIA.
Rezumat. Tratamentul copiilor cu artrită juvenilă idiopatică (AJI) include multe terapii
non-farmacologice și farmacologice care sunt intercalate atât la debut, cât și pe etapele de
escaladare. Susceptibilitatea genetică asupra eficacității medicamentelor reprezintă
suportul tehnologic care ar putea ghida în prezent practicianul în alegerea unei terapii
personalizate. Timp de multe decenii, metotrexatul este standardul de aur mondial atât
pentru adulții cu artrită reumatoidă, cât și pentru copiii cu AJI. Din păcate, un număr
considerabil de pacienți nu obțin un răspuns terapeutic adecvat. Antagonist al folatului,
clearance-ul plasmatic crescut, doza terapeutică scăzută - acestea sunt caracteristicile
cheie care induc necesitatea studierii efectului său biomolecular și a predictorilor
rezultatului administrării. Impactul farmacogenomic al acestor caracteristici este
reducerea handicapului în copilăria timpurie datorat ineficienței și toxicității subclinice a
metotrexatului la copiii cu AJI.