Introducere. Restaurarea dinților tratați endodontic reprezintă o provocare majoră în stomatologia modernă, datorită
modificărilor biomecanice suferite de structura dentară. Selectarea tehnicii și materialelor adecvate este esențială pentru
succesul terapeutic și longevitatea restaurării. Printre metodele moderne utilizate, se numără compozitele fotopolimerizabile,
dispozitivele corono-radiculare, restaurările cu pivoți din fibră de sticlă, coroane ceramice, din zirconiu și endocoroanele.
Scopul lucrării. Studiul urmărește analiza eficienței metodelor moderne de restaurare morfo-funcțională a dinților
tratați endodontic, evaluând impactul acestora asupra rezistenței mecanice și prevenirii fracturilor radiculare.
Material și metode. Cercetarea a inclus 9 pacienți cu distrucții coronare post-endodontice, repartizați conform
clasificării I. Peroz. Examenul clinic și investigațiile radiologice (CBCT) au permis determinarea gradului de pierdere a
țesutului dentar. Restaurările au fost realizate cu tehnici directe (compozite fotopolimerizabile, pivoți din fibră de sticlă)
și indirecte (coroane integral ceramice, coroane din zirconiu si endocoroane). Sistemul de analiză ocluzală T-Scan a fost
utilizat pentru evaluarea distribuției forțelor masticatorii.
Rezultate. Restaurările cu compozit fotopolimerizabil au fost eficiente în cazurile cu pereți dentari restanți suficienți,
oferind o estetică superioară. Utilizarea pivoților din fibră de sticlă a demonstrat o distribuție optimă a tensiunilor,
reducând riscul de fractură radiculară. Endocoroanele s-au dovedit a fi o alternativă conservatoare durabilă, cu o rată
ridicată de succes. Restaurările indirecte cu coroane integral ceramice și din zirconiu au asigurat cea mai bună protecție
biomecanică pentru dinții cu distrucție severă.
Concluzii. Metodele moderne de restaurare post-endodontică îmbunătățesc semnificativ prognosticul pe termen
lung al dinților tratați endodontic. Alegerea tehnicii trebuie să fie adaptată gradului de pierdere a țesutului dentar, tipului
de dinte și cerințelor biomecanice individuale.
Background. The restoration of endodontically treated teeth represents a major challenge in modern dentistry
due to the biomechanical changes affecting the dental structure. Selecting the appropriate technique and materials is
essential for therapeutic success and restoration longevity. Among the modern methods used are light-cured composite
resins, corono-radicular devices (CRD), restorations with fiberglass posts, ceramic crowns, zirconia crowns, and endocrowns.
Objective of the study. This study aims to analyze the efficiency of modern morphological and functional restoration
methods for endodontically treated teeth, evaluating their impact on mechanical resistance and the prevention of
root fractures.
Material and Methods. The research included nine patients with post-endodontic coronal destruction, classified
according to the Peroz classification. Clinical examination and radiological investigations (CBCT) were used to determine
the degree of dental tissue loss. Restorations were performed using direct techniques (light-cured composite resins,
fiberglass posts) and indirect techniques (all-ceramic crowns, zirconia crowns, and endocrowns). The T-Scan occlusal
analysis system was used to assess the distribution of masticatory forces.
Results. Light-cured composite restorations proved effective in cases with sufficient remaining dental walls, offering
superior aesthetics. The use of fiberglass posts demonstrated optimal stress distribution, reducing the risk of root
fractures. Endocrowns proved to be a durable conservative alternative with a high success rate. Indirect restorations with
all-ceramic crowns provided the best biomechanical protection for teeth with severe destruction.
Conclusions. Modern post-endodontic restoration methods significantly improve the long-term prognosis of endodontically
treated teeth. The choice of technique must be adapted to the degree of dental tissue loss, tooth type, and
individual biomechanical requirements.