Evaluarea rezistenței la antimicrobiene și a factorilor de patogenitate a tulpinilor clinice de Escherichia coli

Abstract

Introducere Escherichia coli este cea mai prevalentă specie anaerobă facultativă din tractul gastrointestinal al oamenilor și animalelor. Deși în mod obișnuit este un microorganism inofensiv, poate deveni o bacterie de importanță medicală, responsabilă pentru numeroase afecțiuni. În ultimii ani, rezistența la antimicrobiene a devenit o problemă majoră în gestionarea infecțiilor cauzate de E. coli, în special din cauza producerii de beta-lactamaze cu spectru extins și carbapenemaze. Recent, biofilmele microbiene au fost identificate ca un factor-cheie în dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene. Aceste structuri protejează microorganismele de agenții antimicrobieni, anticorpi și celulele imune, oferind totodată o barieră împotriva dezinfectanților și tratamentelor termice pe suprafețele abiotice. Formarea biofilmelor este deosebit de frecventă pe dispozitivele medicale, precum cateterele urinare, care reprezintă o cauză majoră a infecțiilor urinare dobândite în spital. Rezistența la antimicrobiene și prezența factorilor de virulență în tulpinile clinice de E. coli ridică provocări semnificative în tratamentul acestor infecții. Material și metode Pentru evaluarea rezistenței la antimicrobiene au fost analizate 144 tulpini clinice de E. coli. Identificarea tulpinilor izolate s-a efectuat automatizat cu ajutorul sistemului Vitek 2Compact (BioMerieux). Testarea sensibilității la antimicrobiene s-a efectuat prin metoda difuzimetrică și sistemul Vitek 2 Compact. Producerea betalactamazelor cu spectru extins s-a realizat fenotipic prin testul de sinergie cu dublu disc și testul discurilor combinate (MastDisk Combi). Capacitatea de formare a biofilmelor a fost evaluată la 52 tulpini clinice, prin metoda tuburilor, testările fiind realizate în trei repetiții. Rezultate Datele analizate privind sensibilitatea la antimicrobiene a celor 144 de tulpini clinice de E. coli au evidențiat un nivel ridicat de rezistență la multiple clase de antibiotice. Astfel, 25,7% (n=37) dintre tulpini au fost rezistente la peniciline, 22,9% (n=33) la fluorochinolone, iar 22,2% (n=32) la cefalosporine de generația a III-a. De asemenea, s-au înregistrat niveluri de rezistență de 17,4% (n=25) la aminoglicozide, 13,2% (n=19) la cefalosporine de generația a IV-a, 12,5% (n=18) la colistin și 11,1% (n=16) la carbapeneme. În plus, 31,3% (n=45) dintre tulpinile analizate au fost producătoare de beta-lactamaze cu spectru extins. Analizând capacitatea de formare a biofilmelor am constatat că 17 (32,7%) izolate au produs biofilm puternic aderent, 13 (25,0%) – biofilm moderat aderent și 12 (23,1%) au produs biofilm slab aderent, în timp ce 10 (19,2%) izolate nu au produs biofilme. Concluzii Rezistența la antimicrobiene a Escherichia coli și potențialul ridicat de a forma biofilme este o problemă de cea mai mare importanță, deoarece limitează opțiunile de tratament disponibile, crește riscul de eșec terapeutic și favorizează răspândirea infecțiilor greu de controlat. Supravegherea sensibilității la antimicrobiene și determinarea factorilor de patogenitate a tulpinilor clinice este indispensabilă pentru monitorizarea eficienței tratamentelor și prevenirea dezvoltării rezistenței.