Abstract:
Introducere
Rezistența la antimicrobiene (RAM) a devenit una dintre cele mai
grave crize de sănătate publică ale epocii moderne, fiind asociată cu
rate crescute de mortalitate, spitalizări prelungite și costuri medicale
în creștere. O analiză sistematică publicată în The Lancet în 2022 de
către grupul Antimicrobial Resistance Collaborators evidențiază
amploarea acestui fenomen, atribuind aproximativ 1,27 milioane de
decese la nivel global infecțiilor cauzate de bacterii rezistente.
Studiile arată că bacteriemia cu enterococi rezistenți la vancomicină
(VRE) poate crește riscul de mortalitate de aproape trei ori. Prezentul
studiu narativ sintetizează dovezi epidemiologice, clinice și
terapeutice, cu scopul de a oferi o perspectivă integrată asupra RAM
și de a identifica direcții viabile de intervenție.
Material și metode
Bazându-se pe analize epidemiologice globale, studii de cohortă
clinică și inovații preclinice, această analiză integrează date din
diverse surse. Referințele cheie includ raportul global din 2019
publicat în Lancet, evaluarea CDC Amenințări ale Rezistenței la
Antibiotice, și investigații prospective precum studiul PROVIDE și
VENOUS I, care evaluează rezultatele tratamentelor pentru infecțiile
cu S. aureus rezistent la meticilină (MRSA) și VRE. De asemenea, sunt analizate studii preclinice care explorează agenți noi, precum
polimerii, pentru a evalua potențialul lor în depășirea rezistenței.
Rezultate
Studiile existente subliniază impactul profund și inegal al RAM la nivel
global, regiunile cu resurse limitate suportând povara principală a
deceselor asociate cu patogeni precum S. aureus, E. coli și K.
pneumoniae. Investigațiile clinice relevă vulnerabilități critice în
paradigmele actuale de tratament: dozarea suboptimă a
vancomicinei corelează cu rate ridicate de eșec în infecțiile
generalizate cu MRSA, iar bacteriemia cu VRE agravează riscul de
mortalitate la pacienții cu leucemie de 2,5 ori. Totodată, abordările
inovatoare semnalează o schimbare de paradigmă. Polimerii peptoizi
demonstrează eficacitate rapidă și spectru larg împotriva MRSA fără
inducerea rezistenței, iar polipeptidele sintetice mimează
mecanismele naturale de apărare ale gazdei, acționând puternic
împotriva tulpinilor Gram-negative multirezistente. Aceste progrese
evidențiază potențialul de a redefini terapia antibacteriană în era
rezistenței.
Concluzii
Criza în creștere a RAM impune un răspuns holistic și coordonat la
nivel global. Consolidarea sistemelor de supraveghere, în special în
regiunile cu o povară ridicată a rezistenței, este esențială pentru
prioritizarea eficientă a resurselor. În paralel, strategii de dozare
individualizată a antibioticelor pot reduce semnificativ eșecurile
terapeutice. Totodată, accelerarea cercetării și dezvoltării terapiilor
netradiționale, inclusiv a biopolimerilor, oferă perspective
promițătoare pentru depășirea mecanismelor de rezistență. Factorii
decizionali trebuie să susțină activ inițiativele de gestionare rațională
a antimicrobienelor și să promoveze colaborarea internațională, în
vederea limitării utilizării neadecvate a antibioticelor.
