Abstract:
Context: Conform studiului STEPS 2021, în Republica Moldova, 34,8% dintre adulți cu vârsta
cuprinsă între 18 și 69 de ani suferă de hipertensiune arterială (HTA). Numărul lor se consideră
subestimat din cauza nediagnosticării din diferite motive, ceea ce ulterior se reflectă în urgențe
hipertensive, infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Scopul: Evaluarea viziunilor
medicilor din asistența medicală primară privind traseul pacientului cu HTA pentru elaborarea
recomandărilor de îmbunătățire a calității serviciilor medicale oferite și eliminarea obstacolelor
din traseul pacientului cu HTA. Metode: A fost realizat un studiu de tip transversal, mixt (cantitativ și calitativ). Componenta
cantitativă a inclus chestionarea a 317 medici de familie, care își desfășoară activitatea în
instituțiile medicale din țară. Chestionarele distribuite pe suport de hârtie și în format electronic
au fost colectate prin intermediul platformei Google Forms. În cercetarea calitativă s-au efectuat
interviuri în profunzime semi-structurate cu 4 manageri din Centrele de Sănătate din mediul urban
și rural, realizate pe baza unui ghid de interviu.
Rezultate: Eșantionul obținut a fost reprezentativ în ce privește distribuția teritorială și mediul de
activitate a intervievaților. Majoritatea medicilor (55%) se încadrează în grupa de vârstă 51-70 de
ani, ceea ce indică o rată sporită de specialiști care se apropie de vârsta de pensionare și un deficit
în reînnoirea cadrelor. Peste 84% evaluează factorii de risc ai HTA doar în prezența simptomelor
sau factorilor evidenți, iar peste 50% afirmă că pacienții nu solicită screening fără simptome.
Obstacolele principale în prevenție sunt lipsa de timp la consultații (86,4%) și motivația scăzută a
pacienților (78,2%). Peste 43,5% dintre pacienți nu sunt suficient de informați, deoarece nu
manifestă interes față de acest subiect. Campaniile de sănătate (71,9%) și abordările complexe
(69,1%) sunt considerate cele mai eficiente metode de informare. Diagnosticul HTA este frecvent
stabilit (63%) în timpul consultării pentru alte afecțiuni de către medicul de familie. Mai mult de
jumătate (58%) dintre pacienți sunt consultați în 1–3 zile, indicând un acces relativ bun la medicii
de familie. Totuși, doar 5% au acces imediat la cardiolog, iar 40% așteaptă peste o lună. Se remarcă
lipsa specialiștilor și anume a cardiologilor (53,3%). Aderența la tratament este scăzută – doar
11% urmează corect indicațiile. Factorii care influențează negativ includ frica de reacții adverse,
polipragmazia, tratament îndelungat, influența negativă a mediului social și costurile suportate de
pacienți. Accesul la reabilitare este limitat – peste jumătate de respondenți semnalează lipsa unui
traseu clar și perioada lungă de așteptare. Reabilitarea este disponibilă mai ales în cazuri severe,
iar infrastructura regională slabă accentuează dificultăți de acces. Un alt obstacol este neclaritatea
privind responsabilitățile între medicii de familie și specialiști (36% dintre respondenți). De
asemenea, dublarea documentării (electronic și pe hârtie) contribuie la supraîncărcarea medicilor
și epuizare profesională.
Concluzii: Traseul pacientului hipertensiv este afectat de bariere multiple: lipsa educației pentru
sănătate, birocrația, deficitul de personal și echipamente, precum și accesul limitat la specialiști.
Este necesară îmbunătățirea organizării sistemului pentru diagnostic precoce, prevenirea
complicațiilor și creșterea calității îngrijirii.
