Introducere
Sialolitiaza este o patologie ce afectează canalele excretoare ale glandelor salivare mari și parenchimul glandular
prin formarea de concremente. Sialolitiaza poate fi diagnosticată atât prin radiografie simplă, cât și prin metode
imagistice performante precum sialografia, ecografia (USG), sialendoscopia, scintigrafia, tomografia computerizată,
imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și tomografia cu emisie de pozitroni (18)F-FDG (PET) [1, 2, 3, 4]. Scopul
acestui studiu a fost evaluarea fezabilității ortopantomografiei și radiografiei planșeului cavității orale în vederea
vizualizării sialoliților.
Material și metode
Lotul de studiu a constituit 140 de pacienți cu sialolitiază, internați în secția de Chirurgie oro-maxilo-facială a Institutului
de Medicină Urgentă din or. Chișinău. În vederea stabilirii diagnosticului, la 126 de pacienți au fost efectuate
ortopantomografia și radiografia planșeului oral, iar 14 pacienți au fost examinați prin tomografie computerizată.
Rezultate
Metodele utilizate au demonstrat fezabilitate parțială, dat fiind faptul că sialoliții cu dimensiunile între 1-3 mm,
nu au fost previzualizați prin metodele radiografice propuse. Radiografic au fost depistați sialoliți la 109 pacienți
(77,9%), dintre care un singur concrement – la 86 pacienți (78,9%), două concremente – la 18 pacienți (16,5%) și 3
concremente – la 5 pacienți (2,8%), cu un total de 137 de sialoliți, iar 26 de concremente cu dimensiunile între 1-3
mm, au fost depistate doar în timpul intervenției chirurgicale.
Concluzii
Ortopantomografia și radiografia planșeului cavității orale au demonstrat fezabilitate pentru concrementele mai
mari de 3 mm, în timp ce sialoliții mai mici de 3 mm, necesită metode imagistice avansate.
Cuvinte cheie: sialolitiaza, sialoliți, concremente, metode de diagnostic.
Introduction
Sialolithiasis is characterized by formation of concrements within the excretory ducts of the major salivary
glands and the glandular parenchyma. Sialolithiasis can be diagnosed by plain radiography, and by advanced imaging
methods such as sialography, ultrasound, sialendoscopy, scintigraphy, computed tomography, magnetic resonance
imaging (MRI) and positron emission tomography (18)F-FDG (PET) [1, 2, 3, 4]. The aim of the study was to evaluate
the feasibility of orthopantomography and radiography for sialoliths visualization.
Material and methods
The study group included 140 patients with sialolithiasis, hospitalized in the OMF Surgery Department of the
Institute of Emergency Medicine from Chisinau. For diagnostics, in 126 patients the orthopantomography and oral
floor radiography were performed, and 14 patients were examined by computed tomography.
Results
The methods which we have used demonstrated partial feasibility, because the sialoliths with dimensions between
1-3 mm were not visualized by applied radiographic methods. Sialoliths were visualized radiographically
in 109 patients (77.9%), of which a single concrement was found in 86 patients (78.9%), two concrements – in 18
patients (16.5%) and 3 concrements – in 5 patients (2.8%) with a total number of 137 sialoliths, and 26 concrements
with dimensions between 1-3 mm, were detected only during surgery.
Conclusions
The orthopantomography and radiography of the floor of the oral cavity demonstrated feasibility for concrements
larger than 3 mm, while smaller sialoliths required advanced imaging methods.
