Particularități de diagnostic și tratament chirurgical al sialolitiazei

Abstract

Introducere Sialolitiaza este o patologie ce afectează canalele excretoare ale glandelor salivare mari și parenchimul glandular prin formarea de concremente. Sialolitiaza poate fi diagnosticată atât prin radiografie simplă, cât și prin metode imagistice performante precum sialografia, ecografia (USG), sialendoscopia, scintigrafia, tomografia computerizată, imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și tomografia cu emisie de pozitroni (18)F-FDG (PET) [1, 2, 3, 4]. Scopul acestui studiu a fost evaluarea fezabilității ortopantomografiei și radiografiei planșeului cavității orale în vederea vizualizării sialoliților. Material și metode Lotul de studiu a constituit 140 de pacienți cu sialolitiază, internați în secția de Chirurgie oro-maxilo-facială a Institutului de Medicină Urgentă din or. Chișinău. În vederea stabilirii diagnosticului, la 126 de pacienți au fost efectuate ortopantomografia și radiografia planșeului oral, iar 14 pacienți au fost examinați prin tomografie computerizată. Rezultate Metodele utilizate au demonstrat fezabilitate parțială, dat fiind faptul că sialoliții cu dimensiunile între 1-3 mm, nu au fost previzualizați prin metodele radiografice propuse. Radiografic au fost depistați sialoliți la 109 pacienți (77,9%), dintre care un singur concrement – la 86 pacienți (78,9%), două concremente – la 18 pacienți (16,5%) și 3 concremente – la 5 pacienți (2,8%), cu un total de 137 de sialoliți, iar 26 de concremente cu dimensiunile între 1-3 mm, au fost depistate doar în timpul intervenției chirurgicale. Concluzii Ortopantomografia și radiografia planșeului cavității orale au demonstrat fezabilitate pentru concrementele mai mari de 3 mm, în timp ce sialoliții mai mici de 3 mm, necesită metode imagistice avansate. Cuvinte cheie: sialolitiaza, sialoliți, concremente, metode de diagnostic.

Introduction Sialolithiasis is characterized by formation of concrements within the excretory ducts of the major salivary glands and the glandular parenchyma. Sialolithiasis can be diagnosed by plain radiography, and by advanced imaging methods such as sialography, ultrasound, sialendoscopy, scintigraphy, computed tomography, magnetic resonance imaging (MRI) and positron emission tomography (18)F-FDG (PET) [1, 2, 3, 4]. The aim of the study was to evaluate the feasibility of orthopantomography and radiography for sialoliths visualization. Material and methods The study group included 140 patients with sialolithiasis, hospitalized in the OMF Surgery Department of the Institute of Emergency Medicine from Chisinau. For diagnostics, in 126 patients the orthopantomography and oral floor radiography were performed, and 14 patients were examined by computed tomography. Results The methods which we have used demonstrated partial feasibility, because the sialoliths with dimensions between 1-3 mm were not visualized by applied radiographic methods. Sialoliths were visualized radiographically in 109 patients (77.9%), of which a single concrement was found in 86 patients (78.9%), two concrements – in 18 patients (16.5%) and 3 concrements – in 5 patients (2.8%) with a total number of 137 sialoliths, and 26 concrements with dimensions between 1-3 mm, were detected only during surgery. Conclusions The orthopantomography and radiography of the floor of the oral cavity demonstrated feasibility for concrements larger than 3 mm, while smaller sialoliths required advanced imaging methods.