Abstract:
Introducere. Limfopenia, definită ca scăderea numărului de limfocite sub
valorile de referință specifice vârstei, reprezintă un marker important al
statusului imun compromis în sepsisul pediatric. Din punct de vedere
patogenic, limfopenia este asociată cu apoptoza limfocitelor, redistribuirea și
epuizarea acestora, determinate de cascada inflamatorie sistemică. Studiile
clinice arată că limfopenia se corelează cu severitatea crescută a sepsisului.
Limfopenia este un indicator prognostic valoros, care poate sprijini stratificarea
precoce a riscului și ghidarea deciziilor terapeutice în sepsisul pediatric.
Scop: Evaluarea valorii limfocitelor servește drept marker în prognosticul
sepsisului la copii.
Materiale și metode:
Un studiu retrospectiv care a inclus 57 de pacienți pediatrici cu sepsis și 43 de
pacienți fără sepsis, numărul zilnic de limfocite al pacienților a fost calculat
până la externare sau deces.
Rezultate: Limfocitele au prezentat un diagnostic ridicat de sepsis, cu o valoare
a ariei de sub curbă de 0,971(IC 95% = 0,915–0,995). Eficacitatea diagnostică a
limfocitelor a fost mai semnificativă decât a altor biomarkeri, cum ar fi
leucocitele, numărul de neutrofile și procalcitonina. Rezultatele au arătat, de
asemenea, că rata mortalității la 28 de zile a fost de 39,41% la pacienții cu
număr persistent de limfocite sub 0,76×10^9/L, semnificativ mai mare decât la
pacienții fără limfopenie persistentă. ALC este un biomarker promițător, cu
cost redus, rapid și ușor disponibil pentru diagnosticarea sepsisului. Este
necesară o vigilență sporită pentru sepsis atunci când se suspectează o infecție
non-virală și nivelurile de limfopenie sunt sub valoarea prag optimă(0,76×
10^9/L).
Concluzii: Limfopenia este un fenomen prevalent în timpul progresiei
sepsisului și servește drept indice pentru evaluarea severității și prognosticului
sepsisului asociat cu un risc crescut de infecții secundare. Numeroase studii
epidemiologice au confirmat corelația directă dintre limfopenia periferică și
creșterea internărilor la ATI și a ratelor mortalității, subliniind în special
scăderea substanțială a limfocitelor T și au catalizat o explorare extinsă a
mecanismelor celulare și moleculare care stau la baza limfopeniei induse de
sepsis, în speranța de a ilumina potențiale căi terapeutice.
