Limfopenia – un indicator al statutului imunocompromis la copii cu afecțiuni septic

Abstract

Introducere. Limfopenia, definită ca scăderea numărului de limfocite sub valorile de referință specifice vârstei, reprezintă un marker important al statusului imun compromis în sepsisul pediatric. Din punct de vedere patogenic, limfopenia este asociată cu apoptoza limfocitelor, redistribuirea și epuizarea acestora, determinate de cascada inflamatorie sistemică. Studiile clinice arată că limfopenia se corelează cu severitatea crescută a sepsisului. Limfopenia este un indicator prognostic valoros, care poate sprijini stratificarea precoce a riscului și ghidarea deciziilor terapeutice în sepsisul pediatric. Scop: Evaluarea valorii limfocitelor servește drept marker în prognosticul sepsisului la copii. Materiale și metode: Un studiu retrospectiv care a inclus 57 de pacienți pediatrici cu sepsis și 43 de pacienți fără sepsis, numărul zilnic de limfocite al pacienților a fost calculat până la externare sau deces. Rezultate: Limfocitele au prezentat un diagnostic ridicat de sepsis, cu o valoare a ariei de sub curbă de 0,971(IC 95% = 0,915–0,995). Eficacitatea diagnostică a limfocitelor a fost mai semnificativă decât a altor biomarkeri, cum ar fi leucocitele, numărul de neutrofile și procalcitonina. Rezultatele au arătat, de asemenea, că rata mortalității la 28 de zile a fost de 39,41% la pacienții cu număr persistent de limfocite sub 0,76×10^9/L, semnificativ mai mare decât la pacienții fără limfopenie persistentă. ALC este un biomarker promițător, cu cost redus, rapid și ușor disponibil pentru diagnosticarea sepsisului. Este necesară o vigilență sporită pentru sepsis atunci când se suspectează o infecție non-virală și nivelurile de limfopenie sunt sub valoarea prag optimă(0,76× 10^9/L). Concluzii: Limfopenia este un fenomen prevalent în timpul progresiei sepsisului și servește drept indice pentru evaluarea severității și prognosticului sepsisului asociat cu un risc crescut de infecții secundare. Numeroase studii epidemiologice au confirmat corelația directă dintre limfopenia periferică și creșterea internărilor la ATI și a ratelor mortalității, subliniind în special scăderea substanțială a limfocitelor T și au catalizat o explorare extinsă a mecanismelor celulare și moleculare care stau la baza limfopeniei induse de sepsis, în speranța de a ilumina potențiale căi terapeutice.