Abstract:
Introducere. Morbiditatea prin boli infecțioase la copii a cunoscut transformări
semnificative în anii post-pandemici, influențate de restricțiile sanitare,
fenomenul de „datorie imună” și reducerea acoperirii vaccinale. În acest
context, investigațiile imunologice specifice (IgM, IgG) au un rol indispensabil
în confirmarea etiologică, diferențierea infecțiilor acute de cele trecute și
evaluarea statusului imun.
Materiale și metode. Au fost analizate date epidemiologice recente și literatura
de specialitate, cu focalizare pe valoarea clinică a răspunsului imun specific în
bolile prevenibile/neprevenibile prin vaccinuri, dar și în infecții unde
diagnosticul necesită a fi complementat cu alte metode de diagnostic, precum
reacția de polimerizare în lanț (PCR), examenele bacteriologice și virusologice,
precum și tehnicile moderne de secvențiere genetică.
Rezultate. Investigațiile imunologice specifice (IgM, IgG) prezintă o valoare
clinică majoră, condiționată de termenul bolii, vârsta copilului și statutul
vaccinal. În bolile prevenibile prin vaccinuri, ele confirmă diagnosticul și
reflectă gradul de protecție imună. În infecția congenitală cu CMV, IgM și
aviditatea IgG permit diferențierea între infecția primară și cea latentă. În
infecția cu EBV, profilul anticorpilor specifici diferențiază fazele bolii, iar în
borelioză, determinarea succesivă a anticorpilor contribuie la diagnosticul
etapizat. În cazul HHV-6, serologia susține diagnosticul roseolei infantum și al
exantemelor febrile. În paralel, metodele moleculare și microbiologice (PCR,
culturi, secvențiere) sunt indispensabile pentru confirmarea rapidă și precisă a
etiologiei și pentru supravegherea epidemiologică.
Concluzii. Investigațiile imunologice specifice (IgM, IgG) constituie un
instrument fundamental în diagnosticul bolilor infecțioase la copii. Ele trebuie
integrate cu metode moleculare și microbiologice pentru a asigura o
diagnosticare completă, o orientare terapeutică corectă și fundamentarea
strategiilor de sănătate publică.
