Semnificația clinică a investigațiilor imunologice în bolile infecțioase la copii

Abstract

Introducere. Morbiditatea prin boli infecțioase la copii a cunoscut transformări semnificative în anii post-pandemici, influențate de restricțiile sanitare, fenomenul de „datorie imună” și reducerea acoperirii vaccinale. În acest context, investigațiile imunologice specifice (IgM, IgG) au un rol indispensabil în confirmarea etiologică, diferențierea infecțiilor acute de cele trecute și evaluarea statusului imun. Materiale și metode. Au fost analizate date epidemiologice recente și literatura de specialitate, cu focalizare pe valoarea clinică a răspunsului imun specific în bolile prevenibile/neprevenibile prin vaccinuri, dar și în infecții unde diagnosticul necesită a fi complementat cu alte metode de diagnostic, precum reacția de polimerizare în lanț (PCR), examenele bacteriologice și virusologice, precum și tehnicile moderne de secvențiere genetică. Rezultate. Investigațiile imunologice specifice (IgM, IgG) prezintă o valoare clinică majoră, condiționată de termenul bolii, vârsta copilului și statutul vaccinal. În bolile prevenibile prin vaccinuri, ele confirmă diagnosticul și reflectă gradul de protecție imună. În infecția congenitală cu CMV, IgM și aviditatea IgG permit diferențierea între infecția primară și cea latentă. În infecția cu EBV, profilul anticorpilor specifici diferențiază fazele bolii, iar în borelioză, determinarea succesivă a anticorpilor contribuie la diagnosticul etapizat. În cazul HHV-6, serologia susține diagnosticul roseolei infantum și al exantemelor febrile. În paralel, metodele moleculare și microbiologice (PCR, culturi, secvențiere) sunt indispensabile pentru confirmarea rapidă și precisă a etiologiei și pentru supravegherea epidemiologică. Concluzii. Investigațiile imunologice specifice (IgM, IgG) constituie un instrument fundamental în diagnosticul bolilor infecțioase la copii. Ele trebuie integrate cu metode moleculare și microbiologice pentru a asigura o diagnosticare completă, o orientare terapeutică corectă și fundamentarea strategiilor de sănătate publică.