Actualitatea. Bolile cronice ORL, precum amigdalita și rinosinusita cronică,
otita cronică sunt caracterizate prin inflamații persistente și infecții recurente,
care afectează starea generală de sănătate a copiilor. În acest context, cercetarea
imunității generale și locale la acești pacienți are o importanță mare în
depistarea patogenezei acestor maladii pentru optimizarea tratamentului
personalizat. Aprecierea dereglărilor în imunitatea generală și cercetările
imunohistochimice în țesutul limfatic amigdalian, în caz de amigdalită cronică
(AC), ne poate ajuta în stabilirea unor indicatori, care ar indica nivelul
proceselor patologice autoimune în țesut și sânge apoi prognozarea dezvoltării
complicațiilor la distanță precum artrita, reumatismul, glomerulonefrita etc.
Materiale și metode. Pentru aprecierea rolului amigdalitei cronice în
agravarea patogeniei bolilor autoimune s-au efectuat cercetări
imunohistochimice la 12 copii cu AC fară complicații la distanță și 12 copii cu
AC cu patologie reumatismală postoperator.
Rezultate. Pentru AC decompensată complicată cu patologie reumatoidă în
comparație cu AC fără complicații sunt caracteristice mai multe schimbări: un
număr majorat al limfocitelor СD20+ în epiteliul criptal, creşterea veridică a
titrelor de killeri naturali CD56+ în centrul germinativ al nodulului limfoid
(CG), descreşterea densităţii macrofagelor CD68+ în zonele CG şi părţile
periferice ale CG al nodulului limfoid şi creşterea densităţii lor în epiteliul
criptal. Are loc creşterea consecventă a cantităţilor de acidul ribonucleic
extracelular (e-ARN) şi radicali liberi de oxigen (RLO) în CG al nodulului
limfoid.
Concluzii.
1. Analiza imunohistochimică a amigdalelor palatine la diferite niveluri
limfoepiteliale amigdaliene permite elaborarea modelului nou de diagnostic
personalizat a particularităţilor imunităţii locale în diferite forme de amigdalită
cronică şi aprecierea gravităţii evoluţiei procesului inflamator.
2. Cercetările genetice al acestor pacienti inpreună cu investigațiile
imunologice vor aprofunda pe viitor înțelegerea factorilor etiopatogenetici în
dezvoltarea proceselor autoimune patologice in organism si tratamentul
personalizat.
Cuvinte cheie: amigdalita cronică, copii, imunitate generală,
imunohistochimie.
Relevance. Chronic ENT diseases involve persistent inflammation
and recurrent infections. Studying immune function in chronic tonsillitis (CT),
helps identify autoimmune markers in tissue and blood. This supports
understanding disease mechanisms, guiding personalized treatment, and
predicting complications such as arthritis, rheumatism, glomerulonephritis, etc.
Materials and methods. In this study was performed
immunohistochemical research on 12 children with CT without remote
complications and 12 children with CT with postoperative rheumatic
pathology.
Results. For decompensated CT complicated with rheumatoid
pathology are characteristic: an increased number of CD20+ lymphocytes in the
crypt epithelium, a true increase in the titers of CD56+ natural killers in the
germinal center of the lymphoid node (GC), a decrease in the density of CD68+
macrophages in the GC areas and peripheral parts of the GC of the lymphoid
node and an increase in their density in the crypt epithelium. There is a
consistent increase in the amounts of extracellular ribonucleic acid (e-RNA)
and oxygen free radicals (ORR) in the CG of the lymphoid node.
Conclusions.
1. Immunohistochemical analysis of the palatine tonsils at different tonsillar
lymphoepithelial levels allows the development of a new personalized
diagnostic model of the peculiarities of local immunity in various forms of
chronic tonsillitis and the assessment of the severity of the inflammatory
process.
2. Genetic research of these patients together with immunological
investigations will further deepen the understanding of etiopathogenetic factors
in the development of pathological autoimmune processes in the body and
personalized treatment.
