Rolul imunohistochimiei în determinarea imunodeficienței locale în afecțiunile ORL

Abstract

Actualitatea. Bolile cronice ORL, precum amigdalita și rinosinusita cronică, otita cronică sunt caracterizate prin inflamații persistente și infecții recurente, care afectează starea generală de sănătate a copiilor. În acest context, cercetarea imunității generale și locale la acești pacienți are o importanță mare în depistarea patogenezei acestor maladii pentru optimizarea tratamentului personalizat. Aprecierea dereglărilor în imunitatea generală și cercetările imunohistochimice în țesutul limfatic amigdalian, în caz de amigdalită cronică (AC), ne poate ajuta în stabilirea unor indicatori, care ar indica nivelul proceselor patologice autoimune în țesut și sânge apoi prognozarea dezvoltării complicațiilor la distanță precum artrita, reumatismul, glomerulonefrita etc. Materiale și metode. Pentru aprecierea rolului amigdalitei cronice în agravarea patogeniei bolilor autoimune s-au efectuat cercetări imunohistochimice la 12 copii cu AC fară complicații la distanță și 12 copii cu AC cu patologie reumatismală postoperator. Rezultate. Pentru AC decompensată complicată cu patologie reumatoidă în comparație cu AC fără complicații sunt caracteristice mai multe schimbări: un număr majorat al limfocitelor СD20+ în epiteliul criptal, creşterea veridică a titrelor de killeri naturali CD56+ în centrul germinativ al nodulului limfoid (CG), descreşterea densităţii macrofagelor CD68+ în zonele CG şi părţile periferice ale CG al nodulului limfoid şi creşterea densităţii lor în epiteliul criptal. Are loc creşterea consecventă a cantităţilor de acidul ribonucleic extracelular (e-ARN) şi radicali liberi de oxigen (RLO) în CG al nodulului limfoid. Concluzii. 1. Analiza imunohistochimică a amigdalelor palatine la diferite niveluri limfoepiteliale amigdaliene permite elaborarea modelului nou de diagnostic personalizat a particularităţilor imunităţii locale în diferite forme de amigdalită cronică şi aprecierea gravităţii evoluţiei procesului inflamator. 2. Cercetările genetice al acestor pacienti inpreună cu investigațiile imunologice vor aprofunda pe viitor înțelegerea factorilor etiopatogenetici în dezvoltarea proceselor autoimune patologice in organism si tratamentul personalizat. Cuvinte cheie: amigdalita cronică, copii, imunitate generală, imunohistochimie.

Relevance. Chronic ENT diseases involve persistent inflammation and recurrent infections. Studying immune function in chronic tonsillitis (CT), helps identify autoimmune markers in tissue and blood. This supports understanding disease mechanisms, guiding personalized treatment, and predicting complications such as arthritis, rheumatism, glomerulonephritis, etc. Materials and methods. In this study was performed immunohistochemical research on 12 children with CT without remote complications and 12 children with CT with postoperative rheumatic pathology. Results. For decompensated CT complicated with rheumatoid pathology are characteristic: an increased number of CD20+ lymphocytes in the crypt epithelium, a true increase in the titers of CD56+ natural killers in the germinal center of the lymphoid node (GC), a decrease in the density of CD68+ macrophages in the GC areas and peripheral parts of the GC of the lymphoid node and an increase in their density in the crypt epithelium. There is a consistent increase in the amounts of extracellular ribonucleic acid (e-RNA) and oxygen free radicals (ORR) in the CG of the lymphoid node. Conclusions. 1. Immunohistochemical analysis of the palatine tonsils at different tonsillar lymphoepithelial levels allows the development of a new personalized diagnostic model of the peculiarities of local immunity in various forms of chronic tonsillitis and the assessment of the severity of the inflammatory process. 2. Genetic research of these patients together with immunological investigations will further deepen the understanding of etiopathogenetic factors in the development of pathological autoimmune processes in the body and personalized treatment.