Abstract:
Introducere. Într-o lume marcată de mobilitate crescută, riscul de transmitere a bolilor
infecțioase a devenit o preocupare majoră. Regulamentul Sanitar Internațional (2005) (RSI
(2005)) oferă un cadru legal internațional pentru consolidarea capacităților de răspuns la
urgențele de sănătate publică. Republica Moldova (RM) a întreprins acțiuni pentru
implementarea acestuia, dezvoltând structuri și mecanisme naționale în conformitate cu
cerințele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și raportând anual progresul printr-o
autoevaluare (SPAR) privind implementarea RSI (2005).
Scop. Analiza evoluției capacităților RSI (2005) în RM în perioada 2010-2024, comparativ
cu media regională, pentru a evidenția progresele și lacunele critice.
Material și metode. Pentru evaluarea nivelului de implementare a RSI (2005) în RM, au
fost analizate date ale autoevaluării anuale de pe platforma OMS e-SPAR
(https://extranet.who.int/e-spar/),pentru perioada 2010-2024.Perioada analizată a fost
împărțită în trei etape corespunzătoare actualizărilor metodologiei de autoevaluare SPAR:
2010-2017, 2018-2020 și 2021-2024. A fost utilizată o abordare descriptivă, concentrată pe
identificarea tendințelor.
Rezultate. Media capacităților din RM în analiza comparativă cu Regiunea EURO (77%) a
OMS și media globală (69%) a atins un vârf de 81% în 2016. În 2018, odată cu trecerea de la
chestionarul de verificare la instrumentul SPAR, scorul național a scăzut la 60% și s-a
menținut până în 2024. Aplicarea primei versiuni SPAR a evidențiat performanțe pentru
următoarele capacități: legislație și finanțare, siguranța alimentară, iar în supraveghere sau înregistrat 80%. În paralel, resursele umane, răspunsul la amenințările chimice și
urgențele radiologice au stagnat la 40%. Începând cu 2021, odată cu actualizarea
metodologiei SPAR versiunea II, s-au înregistrat performanțe la capitolul managementul
urgențelor în sănătate publică - 80%, și capacitatea de răspuns la urgențele radiologice de la
40% la 60%. Pentru 2024, cele mai înalte scoruri sunt înregistrate la capacitățile
supravegherea epidemiologică (80%), urmată de managementul urgențelor în sănătate
publică, furnizarea serviciilor de sănătate publică și punctele de intrare cu 73%. Domeniile
critice care necesită intervenții urgente rămân resursele umane (40%), gestionarea
evenimentelor chimice (40%), instrumente politice, juridice și normative pentru
implementarea RSI (2005) (50%). În 2024 RM a obținut un scor de 62%, situându-se sub
media Regiunii Europene a OMS (74%).
Concluzii. Rezultatele evidențiază reziliența sistemului național de sănătate în domenii
esențiale precum legislația, finanțarea și laboratoarele naționale, dar și lacune semnificative
în resursele umane și în capacitatea de răspuns la riscurile chimice și radiologice. Pentru a
atinge media europeană este imperios necesar dezvoltarea unor programe solide de
pregătire și reținere a personalului, actualizarea protocoalelor CBRN și îmbunătățirea
comunicării riscurilor.
