Abstract:
Introducere. Din cauza utilizării unor substanțe noi, poluanții chimici au devenit un factor
de risc permanent la scară mondială. Este cunoscut faptul, că populația în mod constant este
expusă la peste 63000 de compuși chimici. Potrivit datelor OMS, 25% din povara bolilor
este determinată de impactul factorilor chimici. Totodată, se constată, că povara bolilor
cauzate de expunerea la substanțele chimice constituie în mediu 2 milioane de vieți umane
anual. Astfel, siguranța chimică este în prezent una dintre problemele de bază ale Sănătății
Publice.
Scop. Identificarea biomarkerilor prioritari, care urmează a fi incluși în viitoarele programe
naționale de biomonitoring uman în Republica Moldova în vederea alinierii la tendințele
europene și consolidării capacităților de evaluare a expunerii chimice.
Material și metode. A fost realizată o analiză a literaturii naționale și internaționale
(PubMed, Scopus), privind poluanții prioritari. Biomarkerii au fost selectați pe baza
toxicității, persistenței în mediu, frecvenței expunerii și posibilității de analiză în
laboratoarele naționale.
Rezultate. Analiza efectuată relevă faptul că biomonitoringul reprezintă principalul
instrument pentru eliminarea incertitudinii în evaluarea impactului factorilor chimici
asupra sănătății populației, întrucât metodele indirecte de calcul nu pot surprinde
caracteristicile individuale de expunere și susceptibilitate. Din categoria metalelor grele
plumbul rămâne un poluant major din cauza contaminării istorice a solurilor urbane și
rurale, urmat de mercur, asociat consumului de pește contaminat, cadmiu din fertilizanți
fosfați și arsen provenit din surse geogene și pesticide arsenicale utilizate anterior. La grupa
pesticidelor, organocloruratele precum DDT, persistă în mediu și pot contamina alimentele
locale, iar organofosforicele (ex. clorpirifos) sunt utilizate curent în agricultură, implicând
riscuri pentru fermieri și consumatori. Bifenilii policlorurați (PCB) sunt relevanți din cauza
contaminării istorice industriale și a echipamentelor electrice vechi. Hidrocarburile
aromatice policiclice (HAP) indică expunerea populației la poluarea aerului din traficul
rutier și arderea biomasei pentru încălzire. În plus, ftalații și bisfenolul A reprezintă
biomarkeri ai expunerii la plastifianți și ambalaje, având efecte endocrine demonstrate.
Concluzii. Implementarea biomonitoringului acestor biomarkeri în Republica Moldova
este necesară pentru evaluarea obiectivă a expunerii chimice a populației, identificarea
grupurilor de risc (copii, femei gravide, agricultori) și fundamentarea deciziilor de sănătate
publică și protecția mediului în vederea reducerii poverii bolilor asociate expunerilor toxice,
în conformitate cu standardele UE.
