Abstract:
Introducere. Rezistența la antimicrobiene reprezintă o amenințare majoră pentru
sănătătea publică, influențând negativ eficacitatea terapiilor antiinfecțioase. Astfel, interesul
pentru sursele naturale cu proprietăți antimicrobiene a crescut semnificativ, datorită
activității lor împotriva agenților patogeni multirezistenți.
Scop. Evidențierea potențialului terapeutic al surselor naturale cu activitate
antimicrobiană, în contextul emergenței rezistenței la antimicrobiene.
Material și metode. A fost realizată o analiză documentară a 40 de surse științifice
relevante, publicate în perioada 2013-2024. Informațiile au fost colectate din baze de date
internaționale (PubMed, Scopus, Google Scholar) și surse naționale, vizând compuși
bioactivi de origine vegetală cu activitate antimicrobiană demonstrată. Studiile incluse au
investigat extracte din plante, uleiuri esențiale, produse apicole, polifenoli, taninuri și
peptide antimicrobiene.
Rezultate. Revizuirea literaturii evidențiază o gamă variată de compuși naturali cu
potențial antimicrobian semnificativ.Allicina din usturoi a demonstrat un efect bactericid
asupra Staphylococcus aureus și Escherichia coli. Polifenolii din ceaiul verde au inhibat
creșterea E. coli, iar S. aureus și Fusobacterium nucleatum - prin inducerea stresului
oxidativ și reducerea formării biofilmului. Uleiurile esențiale (lavandă, rozmarin, cimbru,
busuioc) au prezentat activitate antibacteriană și antifungică în studii in vitro, atât pe culturi
microbiene, cât și pe bioaerosoli. Spirulina platensis a demonstrat efecte antibacteriene
asupra agenților patogeni din acvacultură și activitate antifungică împotriva Candida
albicans. Mierea de Manuka a inhibat tulpini multirezistente, iar propolisul și geopropolisul
au prezentat activitate antibacteriană și antifungică împotriva Streptococcus mutans și
Candida spp. Peptidele din semințele de chimen au inhibat E. coli, C. albicans și S. aureus.
Extractele vegetale (rozmarin, oregano, lavandă) au redus formarea biofilmului de S.
mutans la concentrații minime inhibitoare ≤0,06 mg/ml. Extractele endofitice din
Rosmarinus officinalis au manifestat activitate puternic inhibitoare asupra Pseudomonas
aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, S. aureus, Bacillus subtilis și E. coli. Nanoparticulele
biosintetizate din plante au evidențiat un efect antibacterian crescut împotriva tulpinilor
clinice. De asemenea, uleiul esențial de Artemisia mesatlantica a generat zone de inhibiție
cuprinse între 20–38 mm pentru bacterii și 15–62 mm pentru fungi.
Concluzii. Sursele naturale reprezintă o alternativă promițătoare contra rezistenței la
antimicrobiene, oferind compuși cu activitate largă și eficiență demonstrată asupra
tulpinilor patogene multirezistente. Integrarea lor în strategii terapeutice combinate ar
putea contribui la reducerea utilizării excesive a antibioticelor de sinteză și la dezvoltarea
unor terapii inovatoare cu risc redus de efecte secundare.
