Introducere. Invaginația intestinală este una dintre cele mai frecvente
urgențe chirurgicale abdominale la copil, cu o evoluție clinică variabilă, de la
forme ușoare, reducibile nechirurgical, până la forme severe complicate cu
ischemie intestinală, necroză și peritonită. Deși diagnosticul clinic și
imagistic este bine standardizat, evaluarea severității rămâne insuficient
obiectivizată, în lipsa unui scor de severitate unanim acceptat pentru
populația pediatrică.
Scopul studiului. Analiza rolului scorurilor de predicție în evaluarea
severității invaginației intestinale la copil, prin sintetizarea datelor clinice,
imagistice și biologice raportate în literatura de specialitate.
Materiale și metode. A fost realizată o analiză narativă a literaturii,
incluzând studii retrospective, meta-analize, ghiduri clinice și lucrări de
referință, axate pe factorii de risc ai evoluției severe, eșecul reducerii
nechirurgicale și necesitatea intervenției chirurgicale sau a rezecției
intestinale.
Rezultate. Analiza literaturii evidențiază că durata prelungită a
simptomelor, alterarea stării generale, febra, rectoragia, extensia distală a invaginației, prezența ascitei ecografice, absența fluxului Doppler și markerii
inflamatori crescuți sunt corelate constant cu formele severe ale bolii.
Scorurile și modelele predictive propuse recent demonstrează o acuratețe
moderată spre înaltă în estimarea riscului de intervenție chirurgicală sau
rezecție intestinală, însă sunt derivate preponderent din studii retrospective
unicentrice.
Concluzii. Scorurile de predicție a severității reprezintă un instrument
promițător pentru stratificarea riscului la copiii cu invaginație intestinală și
pot sprijini decizia clinică. În prezent, acestea trebuie utilizate complementar
evaluării clinice integrate, fiind necesare validări prospective și multicentrice
înainte de implementarea lor ca standard de îngrijire.
Introduction. Intussusception is one of the most common abdominal
surgical emergencies in children, with a variable clinical course ranging from
mild forms amenable to non-operative reduction to severe forms complicated
by intestinal ischemia, necrosis, and peritonitis. Although clinical and
imaging diagnosis is well standardized, assessment of disease severity
remains insufficiently objectified due to the lack of a universally accepted
severity scoring system for the pediatric population.
Aim. To analyze the role of predictive scoring systems in assessing the
severity of pediatric intussusception by synthesizing clinical, imaging, and
laboratory data reported in the medical literature.
Materials and methods. A narrative review of the literature was
conducted, including retrospective studies, meta-analyses, clinical
guidelines, and reference works, focusing on risk factors for severe evolution,
failure of non-operative reduction, and the need for surgical intervention or
bowel resection.
Results. The literature review indicates that prolonged duration of
symptoms, altered general condition, fever, rectal bleeding, distal extension
of the intussusception, presence of ascites on ultrasound, absence of Doppler
blood flow, and elevated inflammatory markers are consistently associated
with severe disease. Recently proposed predictive scores and models
demonstrate moderate to high accuracy in estimating the risk of surgical intervention or bowel resection; however, they are predominantly derived
from retrospective single-center studies.
Conclusions. Severity prediction scores represent a promising tool for
risk stratification in children with intussusception and may support clinical
decision-making. At present, these tools should be used as an adjunct to
comprehensive clinical assessment, as prospective multicenter validation is
required before their implementation as a standard of care.
