Abstract:
Introducere: ADN-ul este o moleculă care se găseşte în celulele fiecărui organism viu și determină identitatea
acestuia. Fiecare individ moștenește în proporții egale informația genetică a celor doi părinți și prezintă o configurare genetică unică, constantă în timp și identică practic în toate celulele individului. Datorită acestor proprietăți
specifice, cercetarea ADN-ului este utilizată în scopul identificării persoanei (HID) cu un grad înalt de certitudine
(peste 99,99%), comparativ cu metodele serologice. Imediat după dezvoltare și propunere în anul 1984, această
metodă și-a găsit aplicarea în scopuri judiciare pentru identificarea persoanei în baza urmelor biologice și stabilirea
legăturilor de rudenie. Metoda se bazează pe analiza markerilor genetici polimorfici, în special locilor STR, care se
transmit în baza legilor lui Mendel. În scopuri medico-legale, se folosesc tehnici de PCR multiplex, prin intermediul
cărora simultan se analizează 13-24 loci de pe cromozomii autozomali şi sexuali (X/Y).
Materiale și metode: Au fost analizate și comparate metodele de stabilire a identității sursei biologice pentru scopuri judiciare și criminalistice.
Rezultate și concluzii: cercetările serologice permit stabilirea doar a unor proprietăți individuale ale sursei biologice și poartă un caracter de excludere. Cercetarea markerilor specifici ADN-ului uman este esențială pentru
identificarea suspecților, exonerarea persoanelor nevinovate, investigarea crimelor grave și stabilirea relațiilor de
rudenie. Această metodă a revoluționat domeniul criminalisticii, oferind un instrument științific de încredere pentru soluționarea cazurilor judiciare.