Impactul diabetului zaharat in tratamentul pacienților cu boală parodontală

Abstract

Introducere. Boala parodontală și diabetul zaharat reprezintă două dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice la om, fiind interconectate prin mecanisme patogenetice complexe și având implicații semnificative asupra sănătății generale și orale. Incidența acestor afecțiuni este în continuă creștere, iar valori ale glicemiei peste 6,1 mmol/L pot sugera prezența diabetului zaharat. În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrați peste 60.000 de pacienți cu formă manifestă a bolii. Scopul lucrării. Analiza relației dintre diabetul zaharat și boala parodontală, prin promovarea colaborării interdisciplinare și a rolului prevenției și educației pacientului în reducerea complicațiilor asociate. Material și metode. Studiul s-a bazat pe analiza sistematică a literaturii de specialitate identificate în baze de date științifice internaționale, precum PubMed, Google Scholar, JAMA și Springer. Au fost incluse articole publicate în perioada 2011–2025, în limbile engleză, română și rusă, care au abordat relația dintre diabetul zaharat și bolile parodontale. Procesul de selecție a surselor s-a realizat prin utilizarea cuvintelorcheie „diabet zaharat” și „boala parodontală”, precum și a combinațiilor acestora. Rezultate. Meta-analizele arată că prevalența bolii parodontale este semnificativ mai mare în rândul persoanelor cu diabet (~67,8%) decât în populația fără diabet (~35,5%) și că diabeticii au un risc aproape dublu de parodontită severă comparativ cu nediabeticii. Într-un studiu clinic comparativ, proporția pierderii de atașament parodontal a fost de 56,7% la diabetici față de 23,3% la non-diabetici. Datele din literatură mai indică că tratamentul parodontal efectuat pe o perioadă de peste 3 luni poate contribui la reducerea valorilor HbA1c cu aproximativ 0,3-0,4%. Concluzii. Se evidențiază necesitatea unei colaborări interdisciplinare și importanța măsurilor preventive în reducerea complicațiilor orale și sistemice la pacienții cu diabet zaharat și boală parodontală.

Background. Periodontal disease and diabetes mellitus are two of the most common chronic conditions in humans, interconnected through complex pathogenic mechanisms and having significant implications for both general and oral health. The incidence of these conditions is continuously increasing, and blood glucose levels above 6.1 mmol/L may indicate the presence of diabetes. Currently, over 60,000 patients with manifest diabetes are registered in the Republic of Moldova. Objective of the study. To analyze the relationship between diabetes mellitus and periodontal disease, highlighting the importance of interdisciplinary collaboration and the role of prevention and patient education in reducing associated complications. Material and methods. The study was based on a systematic review of the scientific literature identified in international databases, including PubMed, Google Scholar, JAMA, and Springer. Articles published between 2011 and 2025, in English, Romanian, and Russian, addressing the relationship between diabetes mellitus and periodontal disease were included. The selection process was based on the keywords “diabetes mellitus” and “periodontal disease,” as well as their combinations. Results. Meta-analyses indicate that the prevalence of periodontal disease is significantly higher among individuals with diabetes (~67.8%) compared to the non-diabetic population (~35.5%), with diabetics having nearly double the risk of severe periodontitis. In a comparative clinical study, the proportion of clinical attachment loss was 56.7% in diabetics versus 23.3% in non-diabetics. Literature data also show that periodontal treatment over a period of more than three months can contribute to a reduction in HbA1c levels by approximately 0.3–0.4%. Conclusions. These findings highlight the necessity of interdisciplinary collaboration and the importance of preventive measures to reduce oral and systemic complications in patients with diabetes mellitus and periodontal disease.