Introducere. Boala parodontală și diabetul zaharat reprezintă două dintre cele mai frecvente afecțiuni
cronice la om, fiind interconectate prin mecanisme patogenetice complexe și având implicații semnificative
asupra sănătății generale și orale. Incidența acestor afecțiuni este în continuă creștere, iar valori ale glicemiei
peste 6,1 mmol/L pot sugera prezența diabetului zaharat. În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrați
peste 60.000 de pacienți cu formă manifestă a bolii.
Scopul lucrării. Analiza relației dintre diabetul zaharat și boala parodontală, prin promovarea colaborării
interdisciplinare și a rolului prevenției și educației pacientului în reducerea complicațiilor asociate.
Material și metode. Studiul s-a bazat pe analiza sistematică a literaturii de specialitate identificate în baze
de date științifice internaționale, precum PubMed, Google Scholar, JAMA și Springer. Au fost incluse
articole publicate în perioada 2011–2025, în limbile engleză, română și rusă, care au abordat relația dintre
diabetul zaharat și bolile parodontale. Procesul de selecție a surselor s-a realizat prin utilizarea cuvintelorcheie „diabet zaharat” și „boala parodontală”, precum și a combinațiilor acestora.
Rezultate. Meta-analizele arată că prevalența bolii parodontale este semnificativ mai mare în rândul
persoanelor cu diabet (~67,8%) decât în populația fără diabet (~35,5%) și că diabeticii au un risc aproape
dublu de parodontită severă comparativ cu nediabeticii. Într-un studiu clinic comparativ, proporția pierderii
de atașament parodontal a fost de 56,7% la diabetici față de 23,3% la non-diabetici. Datele din literatură mai
indică că tratamentul parodontal efectuat pe o perioadă de peste 3 luni poate contribui la reducerea valorilor
HbA1c cu aproximativ 0,3-0,4%.
Concluzii. Se evidențiază necesitatea unei colaborări interdisciplinare și importanța măsurilor preventive în
reducerea complicațiilor orale și sistemice la pacienții cu diabet zaharat și boală parodontală.
Background. Periodontal disease and diabetes mellitus are two of the most common chronic conditions in
humans, interconnected through complex pathogenic mechanisms and having significant implications for
both general and oral health. The incidence of these conditions is continuously increasing, and blood glucose
levels above 6.1 mmol/L may indicate the presence of diabetes. Currently, over 60,000 patients with
manifest diabetes are registered in the Republic of Moldova.
Objective of the study. To analyze the relationship between diabetes mellitus and periodontal disease,
highlighting the importance of interdisciplinary collaboration and the role of prevention and patient
education in reducing associated complications.
Material and methods. The study was based on a systematic review of the scientific literature identified in
international databases, including PubMed, Google Scholar, JAMA, and Springer. Articles published
between 2011 and 2025, in English, Romanian, and Russian, addressing the relationship between diabetes mellitus and periodontal disease were included. The selection process was based on the keywords “diabetes
mellitus” and “periodontal disease,” as well as their combinations.
Results. Meta-analyses indicate that the prevalence of periodontal disease is significantly higher among
individuals with diabetes (~67.8%) compared to the non-diabetic population (~35.5%), with diabetics having
nearly double the risk of severe periodontitis. In a comparative clinical study, the proportion of clinical
attachment loss was 56.7% in diabetics versus 23.3% in non-diabetics. Literature data also show that
periodontal treatment over a period of more than three months can contribute to a reduction in HbA1c levels
by approximately 0.3–0.4%.
Conclusions. These findings highlight the necessity of interdisciplinary collaboration and the importance of
preventive measures to reduce oral and systemic complications in patients with diabetes mellitus and
periodontal disease.
