Diferențele între articaină și mepivacaină în obținerea efectului anestetic local la pacienții cu diabet zaharat tip 2 supuși intervenției chirurgicale stomatologice

Abstract

Introducere: Obținerea efectului anestezic local la pacienții cu diabet zaharat tip 2 poate fi influențată de modificările microvasculare caracteristice precum microangiopatia și dereglarea perfuziei tisulare. Aceste modificări pot afecta difuzia și eficacitatea anestezicelor locale, determinând variații în instalarea și durata efectului anestezic. De asemenea, pacienții diabetici prezintă frecvent comorbidități cardiovasculare care pot influența alegerea tipului de anestezic și utilizarea vasoconstrictorilor. Articaina 4% cu epinefrină și mepivacaina 3% fără vasoconstrictor sunt două dintre cele mai utilizate anestezice locale în chirurgia stomatologică, având proprietăți farmacodinamice diferite ce pot influența eficiența și siguranța procedurilor chirurgicale. Scopul lucrării: Evaluarea comparativă a eficacității clinice și a profilului de siguranță al articainei și mepivacainei în obținerea anesteziei locale la pacienții cu diabet zaharat tip 2 supuși intervențiilor chirurgicale stomatologice. Material și metode: A fost realizată o meta-analiză bazată pe trei studii clinice care au evaluat parametri precum răspunsul glicemic perioperator, timpul de instalare a anesteziei, durata efectului anestezic și gradul blocajului senzorial. Studiile au analizat utilizarea articainei 4% cu epinefrină 1:200.000 comparativ cu mepivacaina 3% fără vasoconstrictor în diferite proceduri stomatologice chirurgicale. Rezultate: Ambele anestezice au demonstrat eficiență clinică adecvată și un profil de siguranță favorabil, fără creșteri semnificative ale glicemiei. Articaina a prezentat un debut mai rapid al efectului anestezic, în medie de aproximativ 2–3 minute, ceea ce facilitează inițierea rapidă a procedurii chirurgicale. În schimb, mepivacaina a demonstrat o durată mai îndelungată a anesteziei și eficiență satisfăcătoare chiar și în absența vasoconstrictorilor. Concluzii: Atât articaina, cât și mepivacaina reprezintă opțiuni eficiente pentru anestezia locală la pacienții cu diabet zaharat tip 2. Articaina se remarcă prin debutul rapid al efectului anestezic, în timp ce mepivacaina oferă o durată mai lungă a anesteziei fără necesitatea utilizării vasoconstrictorilor, constituind o alternativă utilă în special la pacienții cu risc cardiovascular crescut.

Background. Achieving effective local anesthesia in patients with type 2 diabetes may be influenced by microangiopathy and altered tissue perfusion. These alterations can affect the diffusion and effectiveness of local anesthetics, leading to variations in the onset and duration of anesthesia. In addition, patients with diabetes frequently present cardiovascular comorbidities, which may influence the choice of anesthetic agent and the use of vasoconstrictors. Articaine 4% with epinephrine and mepivacaine 3% without vasoconstrictor are among the most commonly used local anesthetics in dental surgery. Due to their different pharmacodynamic properties, these agents may influence the effectiveness and safety of anesthesia in patients with diabetes mellitus. Objective of the study: To compare the clinical efficacy and safety profile of articaine and mepivacaine in achieving local anesthesia in patients with type 2 diabetes undergoing dental surgery. Material and methods. A meta-analysis was conducted based on three clinical studies that evaluated parameters such as perioperative glycemic response, onset time of anesthesia, duration of anesthetic effect, and degree of sensory block. The studies compared the use of articaine 4% with epinephrine 1:200,000 and mepivacaine 3% without vasoconstrictor in various dental surgical interventions. Results. Both anesthetics demonstrated adequate clinical effectiveness and a favorable safety profile without significant increases in blood glucose levels. Articaine showed a faster onset of anesthesia, approximately 2–3 minutes on average, which facilitates the rapid initiation of surgical procedures. In contrast, mepivacaine demonstrated a longer duration of anesthetic effect and provided effective anesthesia even in the absence of vasoconstrictors. Conclusions. Both articaine and mepivacaine represent effective options for local anesthesia in patients with type 2 diabetes mellitus. Articaine provides a rapid onset of anesthesia, whereas mepivacaine offers a longer duration of action without the need for vasoconstrictors, making it a useful alternative particularly in patients with increased cardiovascular risk.