Introducere. Irigarea endodontică reprezintă o etapă fundamentală în tratamentul canalului radicular, având
rol esențial în dezinfectarea sistemului endodontic, îndepărtarea smear layer-ului, dizolvarea țesuturilor
necrotice și optimizarea etanșării tridimensionale a obturației finale. Proprietățile biologice și fizico-chimice
ale soluțiilor utilizate influențează direct prognosticul terapeutic și integritatea structurilor dentinare.
Scopul lucrării: Evaluarea comparativă a proprietăților biologice, fizico-chimice și clinice ale principalelor
soluții de irigare endodontică și a tehnicilor de activare asociate, pentru identificarea unui protocol optim care
maximizează eficiența antimicrobiană și minimizează efectele adverse asupra dentinei și țesuturilor
periapicale.
Material și metode. A fost realizat un review sistematic integrativ al literaturii internaționale, incluzând zece
studii relevante (studii in vitro, studii clinice randomizate și meta-analize). Au fost analizate soluțiile NaOCl,
EDTA, clorhexidină, acizi organici și agenți chelatori, precum și metodele moderne de activare ultrasonică și
mecanică, evaluând parametri precum citotoxicitatea, viabilitatea celulară, tensiunea superficială, extruzia
apicală și penetrarea sigilantului.
Rezultate. Hipocloritul de sodiu rămâne standardul pentru eficiența antimicrobiană, însă efectele sale sunt
dependente de concentrație și timp de expunere. EDTA optimizează îndepărtarea smear layer-ului și
penetrarea sigilantului, dar poate accentua eroziunea dentinară. Activarea iriganților și utilizarea
instrumentelor flexibile din NiTi reduc extruzia apicală și cresc eficiența dezinfectării.
Concluzii. Stabilirea unui protocol echilibrat, bazat pe dovezi științifice, este esențială pentru obținerea unui
echilibru între decontaminare și conservarea integrității structurale a sistemului radicular.
Background. Endodontic irrigation is a fundamental step in root canal treatment, ensuring microbial
reduction, smear layer removal, and optimal sealing. Biological and physicochemical properties of irrigants
directly influence dentin integrity and periapical tissue response.
Objective of the study: To comparatively evaluate biological, physicochemical, and clinical properties of
major endodontic irrigants and activation techniques in order to determine the most effective and biologically
safe protocol.
Material and methods. An integrative systematic review of ten international publications (in vitro studies,
randomized clinical trials, and meta-analyses) was performed. Sodium hypochlorite, EDTA, chlorhexidine,
organic acids, and chelating agents were analyzed along with ultrasonic and mechanical activation techniques,
considering cytotoxicity, surface tension, apical extrusion, and sealer penetration.
Results. Sodium hypochlorite remains the most effective antimicrobial agent, although concentration and
exposure time influence dentin alterations. EDTA enhances smear layer removal but may increase dentinal
erosion. Activation techniques and flexible NiTi instrumentation reduce apical debris extrusion and improve
bacterial reduction.
Conclusions. An evidence-based irrigation protocol is essential to balance antimicrobial efficacy with
preservation of dentinal structure and biological safety.
