Introducere. Edentațiile reprezintă un factor major ce condiționează atrofia severă ale sectoarelor posterioare
ale maxilarului superior. Pentru reabilitarea implanto-protetică sunt utilizate metodele alternative de instalare
a implanturilor, ce prevede elevarea membranei sinuzale și augmentarea spațiului creat cu diverse materiale.
Scopul lucrării. Evaluarea succesului reabilitărilor implanto-protetice la pacienții cu os rezidual subantral ≤5
mm, la care au fost inserate implanturile dentare concomitent cu elevarea planșeului sinuzal prin acces lateral.
Material și metode. Studiul s-a efectuat pe 9 pacienți (5 femei și 4 bărbați) cu vârste cuprinse între 33-67 de
ani, cu edentații în zonele laterale ale maxilarului superior, unde înălțimea osului disponibil subantral era ≤5
mm. În urma elevării planșeului sinuzal prin acces lateral și augmentării spațiului creat, s-a efectuat forarea
lojelor implantare adaptat la densitatea osului rezidual, iar implanturile au fost inserate cu o forță de peste 20
N/cm. Rezultatele au fost evaluate clinic și paraclinic (radiografic și prin periotestometrie – Periotest M,
Siemens AG, Germany) la finele perioadei de regenerare de 6-8 luni.
Rezultate. Toate implanturile s-au integrat cu succes fără complicații postoperatorii (eșec timpuriu sau
migrare a implanturilor). La finele etapei de vindecare, valorile periotestometriei au variat între -2 și -6,7 fapt
ce denotă integrarea acestora. În cazul valorilor -2 până la -4 a fost recomandată încărcarea progresivă a
implanturilor, pentru a evita suprasolicitarea funcțională.
Concluzii. Inserarea simultană a implanturilor cu procedura de sinus lifting lateral în os rezidual subantral
poate fi efectuată dacă forța de inserție a implanturilor este mai mare de 20 N/cm, fapt ce asigură stabilitatea
mecanică a acestora pe parcursul perioadei de regenerare osoasă, și totodată micșorează atât termenele de
reabilitare, cât și numărul intervențiilor chirurgicale.
Background. Edentulism represents a major factor contributing to severe atrophy of the posterior segments
of the maxilla. For implant-prosthetic rehabilitation, alternative implant placement techniques are used,
involving sinus membrane elevation and augmentation with various grafting materials.
Objective of the study: To evaluate the success of implant-prosthetic rehabilitations in patients with residual
subantral bone ≤5 mm, in whom dental implants were inserted simultaneously with sinus floor elevation via
the lateral approach.
Material and methods. The study included 9 patients (5 women and 4 men) aged between 33 and 67 years,
presenting with edentulous areas in the lateral regions of the maxilla, where the available subantral bone height
was ≤5 mm. Following sinus floor elevation via the lateral approach and augmentation of the created space,
implant site preparation was performed according to the density of the residual bone and the implants were
inserted with a torque exceeding 20 N/cm. The outcomes were assessed clinically and paraclinically
(radiography and periotestometry using the Periotest M device, Siemens AG, Germany) at the end of the 6-8
month healing period.
Results. All the implants were successfully osseointegrated without postoperative complications (early failure
or implant migration). At the end of the healing period, periotest values ranged between -2 and -6.7, indicating
their stability and integration. In cases where the values were -2 to -4, progressive loading of the implants was
recommended in order to avoid functional overload.
Conclusions. Simultaneous implant placement with lateral sinus lifting in residual subantral bone can be
performed if the implant insertion torque exceeds 20 N/cm. This ensures adequate mechanical stability
throughout the bone regeneration period and, at the same time, reduces both the overall rehabilitation time
and the number of surgical interventions.
