Abstract:
Introducere: Planificarea ortodontico-chirurgicală se bazează pe investigații cefalometrice precise, care
evidențiază compensațiile dento-alveolare, ce necesită decompensare preoperatorie. Analiza profilului
țesutului moale (după Arnett) completează evaluarea estetică, în timp ce CBCT oferă informații privind
suficiența osoasă alveolară necesară planificării mișcărilor dentare.
Scopul lucrării este descrierea criteriilor de diagnostic și a raționamentului clinic care au condus la alegerea
unei strategii ortodontico-chirurgicale integrate într-un caz de malocluzie scheletică de Clasa a III-a Angle,
asociată cu constricție maxilară și deficit transversal.
Material și metode: O pacientă în vârsta de 27 de ani s-a prezentat cu malocluzie scheletică de Clasa III după
Angle, asociată cu compresiune maxilară severă. A fost inițiat un tratament ortodontic preoperator cu aparat
fix, care a inclus alinierea și decompensarea dentară, obținându-se relații sagitale adecvate și un contact
anterior funcțional. Analiza CBCT a evidențiat însă un deficit osos în plan transversal, care a contraindicat
expansiunea pur ortodontică. Astfel, s-a planificat un tratament complex ortodontico-chirurgical, osteotomie
bimaxilară cu segmentare maxilară pentru corecția discrepanței transversale.
Rezultate: Cazul prezentat evidențiază importanța planificării ortodontico-chirurgicale integrate, bazate pe
analiza cefalometrică și evaluare tridimensională CBCT. Stabilirea limitelor biologice ale mișcărilor dentare
este esențială pentru evitarea compensațiilor instabile. Deși decompensarea a permis corecția sagitală; analiza
transversală a demonstrat necesitatea unei abordări complexe. O planificare riguroasă a facilitat alegerea
osteotomiei multisegmentare, cu obținerea unei ocluzii funcționale și stabile.
Concluzii: Tratamentul ortognatic al discrepanțelor scheletice necesită integrarea diagnosticului
tridimensional și a unei biomecanici ortodontice corecte. Decompensarea dentară asigură relații sagitale
corecte, dar nu poate substitui corecția chirurgicală în cazurile cu deficit transversal sever. Osteotomia
maxilară segmentară permite corectarea defectelor osoase, restabilirea perimetrului transversal și obținerea
unei ocluzii funcționale stabile pe termen lung.
