Introduction: Congenital Disorders of Glycosylation (CDG) represent a heterogeneous group of rare genetic conditions characterized by multisystem involvement and an expanding spectrum of clinical variability. These disorders
result from defects in glycosylation, a critical biochemical essential process for the functionality and stability of
proteins and lipids, and are frequently associated with clinical phenotypes that can mimic other genetic diseases.
Objective: The aims of the stud was to diagnose CDG using the Isoelectric Focusing of Transferrin (IEFT) method
and to identify diseases that mimic CDG.
Materials and Methods: The study included 320 patients with clinical suspicion of CDG, following genetic consultations conducted at the Institute of Mother and Child. Clinical data were documented using a standardized questionnaire. After obtaining informed consent, biological samples were collected for specific analysis using the IEFT
method. In cases with negative IEFT results, differential diagnosis was expanded by performing selective molecular
genetic tests, including MLPA, CGH-array, and whole-exome or -genome sequencing (WES/WGS).
Results: Clinical and paraclinical analysis revealed multisystem involvement in 99.1% of the investigated patients,
with predominant involvement of the central nervous and muscular systems, each reported in over 95% of cases.
Using the IEFT method, three positive cases of CDG were identified. Molecular genetic tests confirmed two additional cases of CDG and facilitated the diagnosis of 30 rare genetic disorders.
Conclusions: The high frequency of multisystem involvement and the predominance of neuromuscular impairment underline the complexity of phenotypes associated with CDG, highlighting the need for a multidisciplinary
approach in the management of these patients.
Introducere: Tulburările congenitale ale glicozilării (CDG) constituie un grup heterogen de afecțiuni genetice rare,
caracterizate prin afectare multisistemică și variabilitate clinică în continuă extindere. Aceste patologii rezultă din
defecte ale procesului de glicozilare, o etapă biochimică esențială pentru asigurarea funcționalității și stabilității
proteinelor și lipidelor, fiind asociate frecvent cu fenotipuri clinice care pot mima alte boli genetice.Obiectiv: Scopul studiului este diagnosticarea CDG prin metoda Focusării Izoelectrice a Transferinei (IEFT) și
identificarea bolilor care mimează CDG.
Material și metode: În cadrul studiului, au fost recrutați 320 pacienți cu suspiciune clinică de CDG, în urma consultațiilor genetico-medicale desfășurate în Institutul Mamei și Copilului. Informațiile anamnestice, clinice și paraclinice au fost documentate utilizând un chestionar standardizat. După obținerea consimțământului informat, s-au
colectat probele biologice necesare pentru analiza specifică prin metoda IEFT. În cazurile IEFT negative, diagnosticul diferențial a fost extins prin efectuarea unor teste genetice moleculare selective, inclusiv MLPA, CGH-array și
secvențiere genomică completă (WES/WGS).
Rezultate: Analiza clinică și paraclinică a relevat afectare multisistemică în 99,1% dintre pacienții investigați, cu implicarea predominantă a sistemului neuro-muscular, fiecare raportând o frecvență de peste 95%. Prin metoda IEFT,
au fost identificate trei cazuri pozitive de CDG. Testele genetice moleculare au confirmat alte două cazuri de CDG și
au permis diagnosticul a 30 de afecțiuni genetice rare care prezintă manifestări clinice similare CDG.
Concluzii: Frecvența crescută a implicării multisistemice și predominanța afectării sistemului neuromuscular subliniază complexitatea fenotipurilor asociate CDG-ului, evidențiind necesitatea unei abordări multidisciplinare în
managementul acestor pacienți.
